Un pilot de duminică la Silverstone

- Keep going!... Smoooooth break… Break offff! Power!... Switch up gear! Up!... Power! More power!... Flat!... Power!

Colegii mei, românii, din echipa “Mansell” mi-au mărturisit că au auzit în vis toată noaptea următoare comenzile instructorilor-copiloți care ne-au ajutat pe circuitul de la Silverstone în ziua de 19 octombrie 2011, memorabilă pentru toți, probabil mai ales pentru cei care nu știau engleza. Asta în tururile complete pe circuitul F1, făcute cu un Megane, un Ferrari, cîte două Audi și două Nissan a cîte sute de cai putere fiecare. Eu însă am dormit fără să mai aud nimic. Dar am rămas mai ales cu plăcerea experiențelor din poligon și de la raliu și evident cu emoția alergării cu monopostul: un ochi la drum, unul la steagurile care semnalau eventualele intenții ale altor mașini de depăși în linia dreaptă. De retrovizor nu prea mai era timp. Mîna dreaptă făcuse bătături pe levierul schimător al monopostului (vezi foto cu autorul în monopostul nr. 17). Restul mașinilor aveau schimbătorul pe stînga sau la volan. Volan pe dreapta, firește, doar eram în UK. Dar ce mai conta! În mod oarecum surprinzător, absolut toți ne-am adaptat în cîteva secunde la schimbarea de poziție, măcar pedalele erau ca la noi și în rest aveam alte griji.

Experiența de la Silverstone: 10 ore dintre care 9 pe circuit dintre care vreo 7 de condus efectiv a fost una dintre cele mai interesante din existența mea. Mai mult decît cele petrecute cu mine m-a impresionat organizarea impecabilă a evenimentului (șapte echipe a cîte cel puțin opt persoane, fiecare parcurgînd cîte 11 episoade automobilistice diferite dintre care 10 la volan și una ca pasager al unui pilot veritabil). Totul reglat la minut, fără niciun disconfort, fiecare participant simțindu-se un Hill sau Hamilton.

Mulțumesc în final organizatorilor români de la Grey-G2 Bucharest și celor britanici ca și soției mele care m-a convins să iau aparatul de ras Gilette și să completez talonul ulterior cîștigător. Silverstone – un parc de distracții pentru adulți de 50 km pătrați. În fond marile curse durează doar cîteva zile pe an, poate 10. Ceva trebuie făcut pentru a scoate bani în restul 355.

O experiență în plus, simpaticii noștri organizatori ne-au oferit cîteva ore de plimbare în Londra și anume în cartierul Westminster, prilej de a revedea cu plăcere și emoție locuri precum Tocadero, Picadilly, Oxford Street, Regents Park, Marylebon Road și altele. Un popas în pub-ul Tom Cribb (campion de box al Anglei în 1908-1911) a întregit a doua zi a vizitei. Multe s-au schimbat la Londra de cînd n-am mai fost, dar Guiness-ul vecin și prieten (irlandez) e la fel de bun și de negru.