vineri, 21 octombrie 2011

Silverstone - echipa Mansell




Fiecare dintre cele șapte echipe purta numele unui pilot cunoscut al Marii Britanii.
Am făcut parte din echipa 92-Mansell. În poză primul din stînga alături de coechipierii români și doi britanici și de instructorul Andrew. El ne-a condus peste tot, dar la fiecare etapă am avut alți instructori, speciali pentru tipul respectiv de curse.

Performațele mari-mici se treceau în fieare etapă pe bonul din ecuson pe care nu mi-e rușine să-l reproduc. Au contat în rezultatele mele mai modeste, dar nu neglijabile, lipsa de experiență în condusul de zi cu zi și vîrsta, cu 15-20 de ani mai mare decît a coechipierilor mei. Dar nu scorul a fost important (locul 5 din 8 la monoposturi nu mi se pare chiar jenant), ci bucuria autodepășirii și distracția.

6 comentarii:

  1. O experienţă unică şi o amintire inedită. Dar cu viteza cum a fost? Cred că aveţi multe senzaţii şi percepţii noi de descris dincolo de rezultatul final, eu unul sunt curios.

    RăspundețiȘtergere
  2. @gabi c. Nu am forțat la tururile de pe circuitul mare de F1. Instructorii mă îndemnau. Dar am depășit rareori 90 mile/h adică 144 km/h. Am urcat maximum pînă la 120 adică 180 km/h. Percepția vitezei e diferită, pare că mergi mai încet în mașinile grele ca Nissan. În schimb cu monopostul cu vîntul în cască la 100 crezi că zbori. Mergînd repede, liniile drepte par scurte, știi că vine curba și eu unul lăsam accelerația. Un mare avantaj e cutia automată, fără ambreiaș, cu schimbătorul la mînă (dreapta sus și stînga pt. jos).

    RăspundețiȘtergere
  3. Mai interesante decît goana pe circuit mi s-au părut poligonul și raliul pe macadam cu noroi unde schimbi pîna la a 3-a. Nu mai spun de off road unde am coborît o scară de vreo 15 trepte cu un fel de „ARO” care părea un jaf dar era extrem de puternic și care urca pe pante de 75 e grade, de nu vedeai decit cerul.

    RăspundețiȘtergere
  4. În schimb la turul cu pilotul, care taia toate curbele, nu vira practic, senzatiile s-au anulat, viteza era prea mare. De fapt nu avea mai mult de 150 MI/h, deci vreo 240, dar fiind un Lotus foarte ușor era ca un zbor la rasul solului. A parcurs circuitul de 6 km în 2 minute, nu e nimic de spus, a fost ca și cum aș fi călărit o ghiulea ca Munchausen.

    RăspundețiȘtergere
  5. E o experiență interesantă. Sunt sigur că aceasta va avea ecou într-una din cărțile viitoare.

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte interesant, o experienţă unică. Mulţumesc.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog