sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Cărți noi! Emilian Mirea - Vârsta christică și Casandra Ioan - Profilul aerului

Emilian Mirea Vârsta christică, Editura Obiectiv, poezie * *

Poezia lui Emilian Mirea este concentrată, astenică, voit nepătimașă. Uneori explodează cîte un recipient cu pasiune sub presiune. În general însă, poetul se declară explicit sau nu „cuprins de teamă și de nesiguranță”. Scrisul are menirea să îl clarifice față de sine. Pesimist atroce, autorul își exhibă natural angoasele, fără niciun artificiu de pozeur: „viața este ca o vitrină:/ ești privit din toate părțile/ probat/ cumpărat (poate)/ rareori și iubit”. Pînă și liniștea îi crează disconfort și neliniște, e „ca un cimitir fără cruci”, sensibilitatea se dezvăluie aproape maladivă. Ceea ce este pozitiv în scrisul lui Emilian Mirea este naturalețea, lipsa de emfază cu care enunță, niciodată retoric, blestemul de a exista. Mai pesimist decît Omar Kayam, al nu găsește curaj nici măcar pentru a „urca treptele Stării Civile”. Emilian Mirea are un tip de singularitate în nefericirea afișată firesc ce stîrnește, din fericire, simpatie și nu compasiune.

Casandra Ioan Profilul aerului, Editura Limes, poezie * *

Ajunsă pe la a treia carte, primită și în Uniunea Scriitorilor, Casandra Ioan pare să ezite încă între o poezie cu accente moderniste și abstracțiuni nichitastănesciene și o poetică mai recentă ajungînd la versificații neprofitabile, de un ludic mai curînd forțat: „Lumea e idei mai nou,/ Nu mă crede a fi bou,/ Atunci cînd îți spun deschis/ Că se-nscriu în paradis”. Această indecizie duce la un volum inegal, în care părțile cele mai bune sînt cele în care poeta izbutește să facă abstracție de premeditările cu aspect teoretic și (se) scrie pur și simplu: „Am făcut cîndva parte/ din satul păpușilor albe/ ele își ascundeau în sân/ rușinea/ de a fi fost tinere cândva,/ da a fi fost înconjurate de zăpadă,/ de a fi fost fldeș arcuit”. Încă vizitată de locul comun, Casandra Ioan pare să aibă puterea de a i se sustrage cu condiția de a îndrăzni să își nege influențele și tentația de a scrie „ca lumea bună”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog