joi, 3 noiembrie 2011

Un text nou

„Am auzit că, dacă te prăpădești în somn, visul rămîne acolo, între tîmple, ca un cristal. Am să las vorbă să mi-l scoată cu grijă, să nu-l spargă, ca să se uite Cristian la el cînd vrea”. (Cristian Popescu - „Sfaturi din partea mamei”)


Cei ce doresc să citească poemul meu cel mai recent - scris chiar în această noapte de noiembrie, în vis, la ora 0.30 și transcris la 1.45 - să intre pe blogul „Căderea Bastiliei”, adică aici. Iată onirismul în stare pură!

Acum vreo trei săptămîni, ieșind din magazinul Mega Image de pe Bulevardul Lacul Tei, am scris o piesă de teatru. Adică am conceput-o. Scrierea efectivă e o simplă chestiune de timp și tehnică. Fiind atent la subiectul ei, era să mă calce o mașină pe stradă, în drum spre casă și piesa ar fi rămas în aer, ca un cristal dintr-un poem de Cristian Popescu.

7 comentarii:

  1. V-am citit poemul şi nu m-a impresionat, foarte tare, Aveţi o liricitate demenţială, diabolică, dar nu sunt convins în totalitate de forţa dvs. poetică. Cred că nu este ultimul dvs. cuvânt, bineînţeles. Nu sunt un bun critic ca dvs., dar ceea ce pricep, pricep. Eu am scris altceva în noaptea asta : Dă-mi umbră de gutui înflorit- Şi leagă-mă mamă de stele - S-adorm legănându-mă-n ele - Şi vântul s-adie şoptit- Poteci de lumină crescând - Adu-mi-le mamă aproape - Şi focul întinselor ape - Să-l iau să adulmec flămând.... Mai area 2 strofe dar nu vă plictisesc Dan Minoiu Ploieşti

    RăspundețiȘtergere
  2. Domnule Gârbea, maestre, pentru că de aici în colo am să vă spun - Maestre-, desi criticat aţi avut bunul simţ să publicaţi punctul meu de vedere. Nu oi fi eu vreun mare poet, dar om sunt, cu trăirile şi slăbiciunile mele, inerente, şi vârstei şi potenţei. Am dat în viaţă orice pentru o bucăţică de adevăr. Lumea minte şi nu e curată şi nu poţi domnule, scuze Maestre,să-i corespunzi. Nu poţi pentru că nu vrei şi poţi să nu faci ca ea. Ştiu aveţi să spuneţi ,,Lumea e aşa cum este şi ca dânsa... Dan Minoiu Ploieşti

    RăspundețiȘtergere
  3. Poemul este un personaj visat de realitate,de această sintaxă anonimă care visează să fie definită.Relitatea are nevoie de visarea dv. pentru a se deconstrui si reintra în propriul făgaş,în propriul ritm.Pantha rheismul ei oniric este rupt de visul dv.şi rântregit într-un fel de spaţiu al fazelor care spune "într-o direcție necunoscută nu înțeleg nimic".Un vis lucid al dv.,într-o realitate veşnic dormind, din cauza etnobotanicei ontologice.Poemul dv. e un ''Gavrilescu"(din "La ţigănci"),fără de care realitatea şi curbura spatio-temporală ar ajunge un boschetar!


    p.s. Va salut, domnule Horia Gârbea!Sunt Sorin Vânătoru(Tinichigiu'),de pe blogul dl. Alex Stefănescu

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Dan Minoiu, Sorin Vânătoru
    Domnilor, a fost o reală plăcere să cînt alături de dvs. în timp ce acest transatlantic se scufundă! Rostul artei e să creeze discuție, să stimuleze inteligența și imaginația. Sînt sigur că pe Titanic, în timpul scufundării, cît orchestra cînta, unii discutau literatură. Asta nu e lipsă de realism și adecvare, cum cred proștii, ci suprema adecvare! Respect!

    RăspundețiȘtergere
  5. Sănătate,domnule Horia Gârbea!Văd că,de data asta, a apărut mesajul.Greu cu "electronica" asta!
    M-a întrebat cineva(cineva mai multi), cum definesc realitatea,in genere.După a mea părere, realitatea este o continua vorbire.Nici cosmologia cuantica ,respectiv Einstein,Hoyle,Sciama, Hawking,dar nici teologia nu pot cuprinde vastitatea acestui nesfarsit text care este realitatea.Nici exclusiv ecuatia cu derivate partiale,nici versetul cutare din Biblie.Un text in care se pare ca ne gasim sfarsitul.Dar eu nu vreau sa accept asta.Nici poemul dv.

    Sorin Vanatoru

    RăspundețiȘtergere
  6. Povestea fără sfârşit...

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog