luni, 7 noiembrie 2011

Mic inventar de aberații. (I) - Invenție uimitoare, gramatică uluitoare.

Am citit pe un portal de știri vestea uimitoare că s-au realizat ecrane din plastic flexibile care pot lua locul celor rigide, eventual din sticlă, pe care le folosim acum. Chiar dacă, probabil, nu va putea fi împăturit ca un ziar, noul ecran mi se pare revoluționar. Dar iată în ce termeni este redactată minunata știre:

Actualele ecrane OLED sunt produse din sticla ce contine anumite circuite inserate in ea [, virgulă, n.m.] ceea ce duce la un proces migalos si scump de productie, le face destul de grele de transportat [sic!] si extrem de fragile. Acest proces [care?? n. m.] este necesar pentru a oferii [sic!] eficienta [??] si luminozitate ridicata.

Despre ce "eficiență" putem vorbi (cu un i) la un display? Și care „proces”? Cel „migălos și scump”. Dacă e așa, de unde „eficiență”? De cei doi i de la infinitiv nu mai discut, că am mai abordat subiectul și tot eu m-am ales cu înjurături.

În rezumat, cînd vom ajunge să putem zbura pe Marte sau Sirius, vom trimite acolo agramații. La o extremitate a societății se descopră lucruri care țin de miracol, la celălalt ajung să fie creditați cu competență de a informa publicul niște primate analfabete. Din păcate acesta e capătul greu și jos, ca fundul lui Hopa-Mitică.

Un comentariu:

  1. Maestre, până să ajungem să trimitem toţi agramaţii oriunde, trebuie să mergem noi la o specializare care să confirme, sau să infirme buna noastră intenţie. Fără să-şi de-a seama au să se alinieze, pentru că sunt mulţi... Dan Minoiu PLoieşti

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog