Va apărea peste două zile nr. 37 (1017) al revistei „Luceafărul de dimineață”.
Sumarul bogat și variat cuprinde cronici la nu mai puțin de 15 apariții la zi semnate de Dan Cristea, Ioan Holban, Cornel Ungureanu, Adrian G. Romila, Felix Nicolau, Andrea Hedeș, Ana Dobre, Marius Ghilezan și alții, cronici plastice (Iolanda Malamen despre Cela Neamțu) de teatru (Ana-Maria Nistor) și film (Călin Stănculescu). În paginile de poezie apar Gabriel Chifu cu o avanpremieră editorială la un volum-eveniment, Ruxandra Cesereanu și Marius Conkan cu o pagină din recenta apariție „Ținutul Celălalt”, Ciprian Măceșaru și Marius Aldea. Pagina de proză e ocupată de o spectaculoasă povestire de Gh. Stroe.
Invitatul lunii, cu un eseu despre învățămîntul superior în secolul XXI, este prof. dr. Adrian Mihalache. Poemul primei pagini e semnat de Traian T. Coșovei.
Trei pagini cuprind o anchetă grupînd eseuri concentrate pe tema „Ce (nu) poate literatura?”. Răspund 11 autori de mare notorietate. Andra Rotaru realizează un interviu cu distinsul traducător Sorin Mărculescu. Geo Vasile îl prezintă pe recentul laureat al Premiului Nobel pentru literatură.
Alți autori care contribuie cu comentarii pe teme diverse sînt Radu Aldulescu, Marian Drăghici, Adrian Costache.
Postări
Domnule Garbea,
RăspundețiȘtergereRevista dv. este seria noua a Luceafarului de dimineata editat in anii 40 la Brasov de Gherghinescu Vania?
De asemenea, nu intelegem de ce titlul LUCEAFARUL este copiat, cu aceleasi caractere,după al prestigiosului hebdomadar al US de dinainte de Lovilutia de stat din 89...
Din minimă decentă, gasiti o minima ...decenta de afirmare a noii publicatii, altfel sunt multe voci care taxeaza de AVORON periodicul dv.
Sa auzim de bine!
Index niger
În principiu nu discut cu anonimi. Dar am lăsat postarea ca să se vadă aberația.
RăspundețiȘtergere1. Nu știam că a existat un alt Luceafăr de dimineață și nu ne interesează. Așa cum nici unele cotidiene sau periodice nu s-au sinchisit că au mai existat cîndva Adevărul, Dimineața, Universul, Ziua, Literatorul etc. etc.
2. Acest corp de literă nu copiază nimic, e pur și simplu un font și nu are desigur nimic „indecent” cum numai o minte sucită, ca să nu-i zic altfel, poate gîndi. Luceafărul a apărut cu font similar, nu identic, și înainte de 1989 și după 1989 în seria condusă Ulici, apoi în seria lui Tupan, apoi a avut un font schimbat și literele cursive între 2008 și 2010, apoi a adoptat fontul actual și adăugirea „de dimneață” în 2010 din motive pe care le cunosc toți cei care au o minimă informare despre presa literară.
Se vede clar că autorul postării inepte de mai sus nu a văzut niciodată Luceafărul între 1990 și 2011 și asta spune totul. S-a sesizat după 21 de ani de „indecență”. Omul nici măcar nu știe că nu e o serie/publicație nouă, ci apare cu acest titlu și format de aproape 2 ani, săptămînal și apoi lunar.
Să vorbim despre ce ne pricepem.
1.Fontul uzitat e al revistei de dinainte de 89,statut uzurpat de pomeniții (amintiți). De ce nu gasiti o alta litera?
RăspundețiȘtergere2.De 21 de ani este enervanta aceasta perpetuă uzurpare... daca LUCEAFARUL este o publicatie cu totul nouă, de ce nu și-a gasit si titlu, și litera nouă?
3.Supărarea dv. denotă ceva foarte... suptil, dacă tot înfierați cu mânie capitalistă Luceafarul de dinainte de...
4.Desigur,a fost un Luceafar de dimineata și un Luceafar de ziuă, dar ce conteaza la o casa mare, în oala careia pot să fiarbă toate...ingredientele naționale.
5.VA ROG, nu va suparati! Tocmai Dv care aveti asupră-vă Kalașnicovul! Fiți calm, domnule dragă,noi vă iubim și vă...sâcâim cu așa îmbunătățiri funciare, nu ați înțelesără? Altfel,nu mai dăm cu degetul (la contorizare).
Un dis-de-dimineață fără nori! Ca să strălucească puternic venusiana arătare din ceruri!
NB. În privința priceputului, nici nu bănuiți ce mașinărie...
Nu e nicio "uzurpare". Luceafărul, începînd din 1958 și pînă azi a fost revista aceleiași instituții: USR. Ca și România literară rămasă cu același corp, aceeași culoare mov deși a fost refăcută la conținut după 89, cum era și normal. Nu înțeleg ce sens are această discuție.
RăspundețiȘtergereParticula „de dimineață” a fost adăugată, cum bine știe oricine, în afara celor care se prefac a nu fi aflat, cînd revista a revenit la USR pentru că fundația lui Ulici și ulterior Tupan a încăput pe mîinile altcuiva care a confiscat titlul inițial. Și n-a vrut să-l redea Uniunii încercînd să stoarcă bani pe el.
Nu are nicio importanță că a mai existat o revistă omonimă cîndva, e un caz banal atît la publicații culturale cît și la cotidiene.
„Luceafărul”, ca și întreaga Românie, a fost ocupat de politruci și bolșevici, a devenit tribuna protocronismului național-ceaușist și a fost eliberat în 1989 împreună cu noi toți.
Ceea ce contează la o revistă e valoarea conținutului la momentul judecării.
iubite domnule Garbea,
RăspundețiȘtergereregret ca trebuie sa va spun ca preluati, cliseu deja consacrat, acceptiunea vulgar-politizata a protocronismului
Protocronismul nu este, in esenta lui, ceea ce s-a tot incriminat, ci ceea ce a vrut sa spuna E.Papu, cand l-a definit... Dv, ca si atatia altii, preluati ideile exprimate de GOGU RADULESCU in doua pagini compacte din Rom. Literara (din anii 80, cand cele doua grupari erau face a face), ideologul care a facut atat de mult rau culturii romane...Avem noi, romanii, multe pacate, dar in unele privinte suntem si protocroni.
In haiducia postrevolutionara, Luceafarul a devenit calul de bataie al discutiei dintre SINCRONISM si PROTOCRONISM (raport total fals).
In Romania ,,patibulara,, de azi (vorba lui HRP!), o discutie asezata si nepartinitoare, fara intruziuni cliseistice vulgar-ideologizante, inca nu este posibila.
Pe scurt, continutul ideii de PROTOCRONISM este departe de a fi evaluat corect... Dar cum e nevoie de timp, ca sa le rezolve pe toate, va veni si vremea noului luceferism sa-si afirme identitatea, dincolo de politichiile olimpiote...
Va salutam cu Kalasnicovul la picior!
Politruci si bolsevici erau si la Romania literara, care publica pe prima pagina portretul dictatorului si hectare de publicistica de partid. Deci nu exista nicio fata mare in epoca respectiva, existau doua grupari, ceea ce era normal, care se parau reciproc la stapanire, numai ca unii mergeau cu Gogu Radulescu, altii cu (cine?)
RăspundețiȘtergereNe place remarca dv. cum ca LUCEAFARUL a fost si a ramas revista a US. Asadar, dv de aici va revendicati> ceea ce este corect spus. Dar nu e corecta mistificarea maniheica dupa care Rom. lit. e fata mare din casa, iar Luceafarul a fost dracu cel mare. Scriitorii de azi, inclusiv dv., datoreaza mai mult Luceafarului, decat batranei Doamne!
Adevarul acesta nu mai trebuie explicat. E de bun simt sa dam fiecaruia ce e al lui...
20 de ani sunt prea putini pentru a limpezi lucrurile. Daca noi suntem atat de scindati si invrajbiti, cu siguranta ca cei ce vor veni vor vedea lucrurile mai limpede.
Cu palaria de paie in dreptul inimii!
Domnule Garbea,
RăspundețiȘtergereVa multumesc (dumneavoastra si colegilor dumneavoastra) pentru publicarea grupajului meu de poeme in acest numar al Luceafarului de dimineata! Pe mine mama asa m-a invatat, sa multumesc. Stiu, insa, ca aproape toti scriitorii considera ca e degradant (deh, le pica nasul) sa multumeasca atunci cand se scrie de ei pe undeva (ei spun cam asa: „de asta sunt critici, ca sa scrie despre noi”; sau: „normal ca m-au publicat, era normal sa fie asa”).
Ciprian Macesaru
@ Anonim
RăspundețiȘtergereSint prea multe de adnotat, poate voi reveni. Eu nu cunosc situatia direct, nu am publicat nici in Rom lit nici in Luc pina in 1990. Totusi nu recunosc ca generatia mea ar datora ceva unor Ungheanu, Silvestri, nici chiar Cezar Ivanescu. In schimb, cu criticii de la Romania literara ante 89 am avut "afinitati" si chiar relatie maestru-discipol.
@Ciprian Macesaru
RăspundețiȘtergereStimate coleg, a fost o bucurie sa va citesc in paginile Luceafarului si cred si acum ceea ce am mai scris si anume ca scrieti foarte bine. Placerea a fost de partea noastra, va asigur. Numai bine,
Horia