luni, 28 noiembrie 2011

Vis de-o noapte-n miezul verii. A doua zi după lansare


Mergînd pe ulițele Tîrgului Gaudeamus, mă trezesc, vorba lui Goga, că-mi spune satul (tîrgul) „dumneata”… Motivul stă în aprecierile făcute, cu o generozitate cum rar întîlnești în ziua de azi, de dl. George Volceanov la adresa traducerii mele din Shakespeare (Vis de-o noapte-n miezul verii) care, alături de a sa (Regele Ioan) și a Violetei Popa (Îmblînzirea scorpiei) formează al patrulea volum al Integralei Shakespeare al cărei îngrijitor este chiar George Volceanov. Pe rînd, Mircea Martin, Irina Horea, Denisa Comănescu, chiar Bedros Horasangian cu care, în ciuda simpatiei reciproce, am avut și destule „contre” pe tema situației politice din Caucaz, dar și alții m-au privit „altfel” neuitînd să-mi precizeze că, odată ce au auzit de la însuși George Volceanov că l-am tradus bine pe Shakespeare am urcat frumușel în top.

Ce-nseamnă să te laude cine trebuie! Mai ales că față de efortul lui George Volceanov și al Violetei Popa care au tradus, fiecare și împreună, „Sonetele”, „Furtuna”, cele trei versiuni ale lui „Hamlet” și încă alte cinci piese, lupta mea cu Oberon e o joacă.

Uitîndu-mă în urmă, la cele șapte luni de lucru, cu 2300 de versuri și 80 de note mi se pare totuși că această aventură intelectuală, cea mai palpitantă din cariera mea, e incredibilă și de nerepetat. Am recitit textul în volum și mi s-a părut că versurile nu le-am scris eu, ci mi-au „venit” ca pe o cale nevăzută, ca unui medium aflat în transă în care a pogorît, poate, duhul lui Shakespeare. Cred că acesta e modul cel mai profund de a simți traducerea, o decorporalizare a traducătorului în al cărui creier ajunge să locuiască altul, în cazul meu, cîndva Corneille iar acum Will SXPR.

Îi mulțumesc așadar lui George Volceanov, inegalabilul co-părinte al lui Hamlet, pentru că mi-a provocat „transa” și pentru că mi-a girat intrarea în lumea bună a traducătorilor lui Shakespeare. Dar, vorba lui Sorescu, din finalul „Vărului Shakespeare” : „Ne-am odihnit murind, acum la muncă !”. Antonio își așteaptă corăbiile - și traducerea - la Veneția.

În imagine: La lansare, cei trei traducători ai volumului IV din Opere prezentați de Tiberiu Stamate de la „Paralala 45” (cu microfon) . Foto: Ruxandra Gârbea

7 comentarii:

  1. "Ce-nseamna sa te laude cine trebuie...!" Mare adevar ati spus! Poate ca n-ar fi lipsit de sensuri profunde sa mai laudati si Dvs pe cei mai uitati de-acest noroc! Face bine la promovare, si, vorba ceea, de promovare avem cu totii nevoie. Mai ales cei de care n-a prea auzit lumea...!! Cu respect, M.Serban.

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitări pentru traducere, mai ales că textele bătrânului Will necesită un efort considerabil în interpretarea lor. Doar pentru cunoscători.


    Nopți(nu doar de vară)și zile pline de inspirație,

    Alexandru Răduț

    RăspundețiȘtergere
  3. n.b. intr-o vorba poate fi un integ adevar!

    RăspundețiȘtergere
  4. Marile opere se scriu cu complicitatea unor forțe din lumea de dincolo. Felicitări pentru această memorabilă izbândă !

    RăspundețiȘtergere
  5. Un proiect la care aţi lucrat şapte luni (după un calcul simplu şi "în miezul verii") (şi probabil şi în locul unui "vis de-o noapte") merită felicitări. Urarea mea este să aveţi putere de muncă în continuare! (provocările vin, probabil, ca "furtuna"!)

    RăspundețiȘtergere
  6. Vă mulțumesc tuturor și vă aștept, dacă puteți, la spectacolul lectură de pe 5 dec. ora 18 de la sediul USR.

    RăspundețiȘtergere
  7. Calea onirică, asemenea celei spagirice, este singura ce ne poate înălţa deasupra realităţii cotidiene. Şi atunci, de undeva, dintr-o dimensiune nevăzută, o altă voce interioară dăruieşte celui ce scrie ceea ce ades numim inspiraţie. Felicitări pentru această reuşită sisifică!
    Cu prietenie, Emil Iliescu

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog