marți, 1 noiembrie 2011

Lectura în licee. Am fost la Colegiul E. Lovinescu



Ieri, 31 octombrie, am petrecut un răstimp foarte plăcut conversînd despre literatură cu elevii de la Colegiul E. Lovinescu și citindu-le din poezia și proza mea.

Întîlnirea a fost proiectată de colegul Un Cristian și organizată impecabil de dna profesoară Camelia Săpoiu, în curînd doctor în lingvistică, dar foarte apropiată literaturii contemporane. Elevii s-au documentat excelent cu ajutorul profesoarei lor și astfel am putut avea un dialog profund, deloc formal. Doi tineri actori au prezentat cu mult haz un fragment substanțial din piesa mea „Bolnavul încercuit”. M-am bucurat că mulți elevi care vor să devină actori sau chiar joacă la Teatrul Masca au fost prezenți la această întîlnire.

Un lucru care m-a impresionat: peretele „cabinetului de română” nu era tapetat doar cu portrete de clasici, ci și de contemporani: de la Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Nicolae Prelipceanu la Gabriel Chifu, Ioan Es. Pop, Varujan Vosganian sau subsemnatul.

Detalii puteți citi și pe blogul doamnei profesoare. Voi reveni și cu imagini.

4 comentarii:

  1. ”A scrie literatură? Imaginaţi-vă că sunteţi singuri într-o pădure noaptea şi că, pentru a vă pieri teama, cântaţi. A scrie literatură e ca şi cum ţi-ai cânta singur noaptea într-o pădure ca să nu-ţi mai fie frică”... Superb. Aceeași idee a însingurării, excelent dezvoltată și în ”Despre exil”... Cum bine puncta doamna profesoară ”actul creației înseamnă să îți asumi singurătatea și cântecul”...

    RăspundețiȘtergere
  2. @Andrea Hedes
    Asa este, literatura e o singuratate asumata ceea ce nu e totdeauna comod.

    RăspundețiȘtergere
  3. Această singurătate, asumată de altfel, nu face altceva decât să amplifice urechile sparte.NI se umplu plămânii de aer şi coapsele le simţim tremurânde. Nu ştiu dacă a urla echivocul din noi este o şansă de a te reduce la bun-simţ. Pădurile noastre ocrotite de noapte sunt durerile neparcurse şi nepregătite, sunt şansele sau neşansele noastre. Dan Minoiu - Ploieşti

    RăspundețiȘtergere
  4. Scriitorul (cel cu har, care creaza contopit cu spiritul bibliotecii insusindu-si studiul) nu are viata personala si de cele mai multe ori este neanteles de cei apropiati, sau chiar dispretuit... Cultura intelectualista cere penitenta, de foarte multe ori amara, mai ales atunci cand te simti singur intre cei mai multi locuitori pe metru patrat... M-as bucara sa va intalnesc la o manifestare literara domnule Garbea. Cu stima,Cristian Neagu - Bucuresti

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog