Cărți noi! Monica Patriche - Memoria fluviului, Editura Brumar

Un volum dens, unitar, o poezie plăcută ochiului, cu imagistică bogată. Partea de spiritualitate creștină, remarcată elogios în prefața lui Paul Aretzu, e numai o dimensiune a textelor din carte. Preferabile sînt notațiile neutre care se încarcă singure de lirism ca printr-un efect de capilaritate: “Fragedele făpturi ale străzilor! Nicio stradă nu mai este a voastră. Și voi, îndrăgostiților! Nicio alee nu mai aveți. Cine a izgonit orașul cu totul?” Monica Patriche elaborează încet falsul epos al poemelor sale, înaintează lent nu din prudență, ci pentru a scana pe îndelete un ”peisagiu retrospectiv”. Pare foarte curios la prima vedere, dar și a doua privire confirmă: poeta practică un limpede, limpezit, eminescianism, lucru foarte rar în poezia de azi. Bunul gust o ferește de exagerări pe această linie, dar ea se întrevede mai mereu, de pildă în personificări somptuoase: “Tu știi taina valurilor lui (fluviului n.m.) , știi cînd saltă/ de bucurie și cînd se coboară cu negură/ în adînc”. Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, prin care trece albă (cu negru) poezia. Din fericire, vie!