Cărți noi! Mara Paraschiv - Respirația trupului, Ed. Opera Magna (?)

Notații personale ale unei autoare de haiku în care, în mare, își propun să explice inaexplicabilul: cum îi vin ei ideile cînd scrie cîte un haiku. Aceste chestii, autoarea le numește „haibunuri” ceea ce e un abuz lingvistic de prost-gust. Haiku-urile sînt uneori reușite, deși n-am înțeles niciodată de ce românii scriu în acest gen tipic sensibilității nipone. „Explicațiile” în schimb sînt banale și dulcege, ca niște poeme în proză și, normal, nu pot explica nimic. Pe coperta a IV-a un necunoscut, Vasilian Doboș crede că numitele „haibunuri” „pleacă din Inimă și se întorc în Inimă”. În șapte rînduri, prezentatorul folosește multe substantive comune scrise prețios cu majusculă neînțelegînd că, și scrise cu majusculă, kitschul și prostia rămîn kitsch și prostie. Problema Marei Paraschiv este că -așa cum a nimerit-o fără să vrea anonimul său exeget cu nume de tort – totul pleacă din inimă și nu trece deloc prin filtrul rațiunii. Ceasul rău!