Ironie și autoironie, dezabuzare, revoltă și resemnare, toate se amestecă în poemele lui Grigore Șoitu, ilustrate, unele, cu imagini „șocante”: Nicolae Ceaușescu tînăr sau într-un foto-colaj contemporan împreună cu Elena la Neptun, făcînd reclamă unui hotel, Hitler în scutece, ca și Bin Laden, și Eminescu cu bustul gol și mușchi de culturist. Poetul îi dedică un text lui Che Guevara începînd ca Maria Banuș în „Ție-ți vorbesc, Americă” sau ca Pound cînd îl anunța pe Walt Whitman că face un pact cu el. Se adresează la fel de direct și lui George Vasilievici, poetul dispărut. Și imaginează scenarii oripilante (sau poate nu!) în chip de protest față de „ziariștii plătiți de roșia montană gold” în poemul cu titlul de iz proletcultist „mai bine noua zeelandă decât roșia montană”: „mi-o închipui/ pe floriana jucan/ frîngîndu-i timiditatea lui hurezeanu/ într-o cameră de/ hotel de cinci stele// pe roxana voloșeniuc/ în costum de piele/ cum mângâie cu cravașa/ părul ușor grizonat / al lui robert turcescu// pe ioan t. morar/ făcînd banking/ cu tatulici”. Pînă și operatorul care a sărit de la balconul parlamentului are parte de un poem ocazional: „ne-ați ucis viitorul”. Desigur, Grigore Șoitu are și manifestă în toate aceste texte ciudate și tensionate un talent care le salvează, un talent demn în principiu de o cauză, literar vorbind, mai bună. El nu e de stînga ci este un anarhist, sau joacă rolul unuia, pentru a-și striga exasperarea în fața realității și a oricărei „orînduiri”, ca nu poate fi altfel decît nedreaptă. Cere ipocrit „măcar o promisiune” politică și despre dictatori, pe cînd erau copii, meditează „cu oricare dintre ei/ aș fi putut să fiu prieten”. Desigur și micul Grigore, din grădinița lui din Tomis-Nord, putea să ajungă un tiran. Dar mai sigur este că ar fi fost unul luminat. Ceea ce interesează în poemele „de stînga” este tabloul unei sensbilități extreme (a se vedea poemul despre „mica elfă miruna”) violentate fără încetare de o lume strîmbă și imposibil de rectificat.
Postări
Un exemplu de impostura, pe de o parte, pe de alta - de promovara/acceptare a acesteia
RăspundețiȘtergereUnde esti tu Țepeluș sa faci puțină deratizare in ograda literara, unde gramada de inchipuiti pe metru pătrat este de peste 1000 de procente!!!
Am spus ca nu mai accept comentarii anonime. Si asa e plin de turnatori, dar aia aveau macar un nume de cod. Asemenea comentarii neaga dreptul la opinie. Nu e o carte de tot (am dat * *) dar nu se pune problema de `impostura`. Cine spune altfel sa argumenteze sau macar sa semneze.
RăspundețiȘtergereCu aceasta discutia e incheiata iar comentariul va fi sters in curind.
"El nu e de stînga ci este un anarhist, sau joacă rolul unuia, pentru a-și striga exasperarea în fața realității și a oricărei „orînduiri”, ca nu poate fi altfel decît nedreaptă."
RăspundețiȘtergereIn ce sens il vedeti dumneavoastra anarhist, domnule Garbea?
@ Cezar,
RăspundețiȘtergerePoetul afirmă (implicit dar și explicit) că alcătuirea „stabilă” a lumii e nedreaptă, că orice copil inocent poate deveni într-o aniumită conjunctură tiran, că se cuvine să refuzăm „ordinea” prestabilită. Evident, acest lucru nu este posibil fără distrugerea societății în funcționalitatea ei. O „ordine” trebuie să existe, o normă. Poetul poate cere să sfărmăm orînduirea cea crudă și nedreaptă, fără a se gîndi ce punem în loc.
Chiar așa de tare s-a speriat lumea? Sincer, mă așteptam ca volumul să fie receptat ca un eveniment literar, poate n-am văzut eu bine dar parcă nu s-au înghesuit poeții să abordeze revolta socială... nu i-am văzut decât pe Gheorghe Mocuța și - acum câțiva ani - Ruxandra Novac, Domnica Drumea...
RăspundețiȘtergereEste un eveniment în felul lui. Nu știu cît a circulat volumul. Autorul e un om serios și n-are timp de vîlvă artificială. Poate merita un promo mai agresiv al editurii.
RăspundețiȘtergere@Yigru
RăspundețiȘtergereZiceați undeva de poemele lui Cristi Popescu. E dorința tuturor să fie reeditate. Din păcate drepturile sînt la sora poetului, Dana. Ea trăiește în Franța, e greu de contactat. Editura Vinea deține „marfa”, dar nu poate acționa fără voia ultimei rude în viață a poetului. A fost o tentativă care s-a soldat cu o distanțare între cele două părți și acum firele trebuie legate.