duminică, 19 iunie 2011

Cărți noi! Stoian G. Bogdan Torrent – Superpoem, Editura Herg Benet Publishers * *


Stoian G. Bogdan (SGB) e cel mai cool, e cel mai tare, seamăn pe lume nu are! Un bulevard din București ar trebui să-i poate numele. Dar, vai! În București nu există un bulevard destul de important ca să poarte numele "Stoian G. Bogdan". De aceea aș propune ca Bulevardul Carol să se cheme Stoian iar Bulevardul Pake – G. Bogdan, cît despre bulevardul Regina Elisabeta să se numească simplu "Torrent", titlul noului său superpoem apărut în superediție de superlux la editura Herg Benet Publishers care, ați ghicit, nu a plătit niciun leu timbru literar, dar sînt judecători nu numai la Berlin ci și la București. Desigur, SGB poate pleda strălucit în procesul cu Herg Benet, fiind avocat de meserie, dar va fi recuzat ca parte interesată, fiind și membru USR, deocamdată stagiar.

Pînă la această speță, SGB va fi, poate, acuzat de răspîndire de material obscen, defuncta revistă „Prostituția” sau versurile lui Mihail Gălățanu fiind, în comparație cu textele lui SGB, niște simple îndrumări pioase pentru tinerii creștini. Nu știu dacă va pleda vinovat sau nu, dar citez un text parodic: „Luați lumină din pula mea, căci eu calc cu moartea pre moarte și sfărîm/ Super piștă-te pre noi”.

Domnilor jurați, poetul e nevinovat și oricum are circumstanțe atenuante că a luat torrent care e o pastilă, un drog (deși e și o marcă de accesorii pentru toalete) și a început să distorsioneze și acuzativul ca pe foaia albă intitulată „poem care i-am dat delete”. În prezența drogului, personajele au simțiri exacerbate: „parcă mă fut cu iadul. ah,/ i-aș vărui-o și m-aș muta în ea”. În schimb, lipsa substanței chimice combinată cu ghinionul de la cazino (un careu de șeptari e bătut la ultima carte întoarsă de unul de decari) provoacă o furie violentă: ”băga-mi-aș pula-n norocul mă-tii/ de infect care ești și pișa-m-aș în pizda ei/ acum de-a pururi și-n veci”.

Torrent este povestea lirică a trei prieteni: Haha, Delicia și naratorul, trei camarazi vorba lui Erich Maria Remarque, care umblă după droguri, o scot la produs pe Delicia (ea face o „felă de-o sută” lui Herbert Grasu, infect, dar bogat) și fac rost de niște bani plus o bilă cadou de la fratele „Grăsetului” care „e băiat de zahăr/ te piși pe el și se face miere, ha, ha”. Mai e și Gebi, iubita personajului-povestitor, mai sînt și alții, toți cu „ochii dilatați”, prinși într-un joc fără ieșire.

Dincolo de infatuarea jucată a lui SGB care vede străzi purtîndu-i numele (colț cu „Nemuririi”) și de excesele lui de limbaj, poezia se ivește mereu, scoate capul șerpește, iar poetul, ca într-un joc infantil, îi dă cu lingura în cap de fiecare dată. „Torrent” este un poem al disperării. Pe coperta a patra a cărții, Angela Marinescu și Ioan Es. Pop vorbesc de dezinhibare și radicalism, absolute după ei. Dar, în realitate, „vine poliția și vine din mintea ta” și „te pedepsesc pentru că te-au ținut coaiele să fii liber”. Fiecare gest de eliberare atrage o pedeapsă iar volumul se termină așa: „deschide ochii, strînge-mi pumnul și zi-mi pa”. Poetul SGB zice „pa” unei lumi ostile care nu e mai bună sau mai rea decît personajele lui lirice, psihedelice, disperate. Chiar dacă „iubirea ta e o ninsoare cu fulgi de lapte”, chiar dacă poezia e peste tot, speranța nu mai e nicăieri. Poemul lui SGB este un amestec insuportabil de cinism, duioșie și tragedie.

14 comentarii:

  1. niste golani si derbedei care, incapabili de a calari Pegasi, iau in raspar pizdologic si pulologic literatura...
    Nu atenție acestor frustrati, ci un șut puternic in scarna maidanului!
    Au confundat site-urile, literare cu cele porno..
    Pa si pussy!

    RăspundețiȘtergere
  2. Stimate domnule Horia Gârbea, rămân la părerea mea bătrânească, după care poezia cinică, duioasă ori tragică, nu are neapărată nevoie de p...lă și de p...dă (și încă într-un ”torențial” exces!)pentru a se exprima, ca atare. Știu că mari poeți, care s-u considerat, fie și parțial, ”blestemați”(Emminescu, Hugo, Baudelaire, Rimbaud)au produs și bucăți cvasi-pornografice, știu de Creangă, cunosc experimentele mai recente ale literaturii anglo-saxone și franceze de alcov. Poate că sunt depășit, dar nu cunosc niciun poem și nicio proză receptată universal, ca fiind cu adevărat ”mare” și ”profundă”, definitorie pentru spiritul uman, în care ”organele” și derivatele lor să fie expuse și manipulate nu omenește, ci drăcește! De asemenea, știu prea bine că, în materie de literatură și de artă, nu pot funcționa măsuri administrative, ori, ferescă D-zeu!, punitive, dar, totuși, USR, ori forurile academice de la noi, ar trebui să-și precizeze și ele, prin vocile celor mai autorizați reprezentanți(recte, dvs., președintele Manolescu, dar și alții)poziția estetică. Altfel, noi, simpli lectori, vom putea crede că acesta este noul avangardism românesc, binecuvântat de edituri, ca și de exegeză, avangardism ce ne va duce, până la urmă, unde...?
    Dinu D. Nica

    RăspundețiȘtergere
  3. @ toți
    Aveți dreptate în principiu, exagerările sînt dăunătoare literaturii. Și excesul de pudoare ca și cel în sens invers. Dar o operă, odată scrisă, nu poate fi judecată decît în datele ei, așa cum autorul le-a prezentat.

    RăspundețiȘtergere
  4. Corect, domnule Gârbea, foarte corect, cu o singură nuanțare:
    Dvs. considerați, cu mâna pe inimă, pe condei și pe spirit, că producții precum Torrent sau Sânge satanic(sora lui mai mică...) pot fi clasificate și tratate drept opere literare? Zic și cred și eu, ca tot profanul, că nu tot ce se publică între două coperți e operă și nu tot emitentul de fraze este autor. Dar poate greșesc.
    Dinu D. Nica

    RăspundețiȘtergere
  5. @Dinu D. Nica
    Eu cred că ambele sînt literatură dar diferența valorică dintre ele este foarte mare, deși e greu să compari poezia cu proza (voit) realistă. Diferența constă efectiv în talentul autorului. Stoian G.B. este un autor cu mult talent, el simte literatura. Nu o spun doar eu, cu volumul de debut a luat patru premii importante, refuz să cred că patru jurii erau formate din nebuni. „Sînge satanic” e o carte mai modestă, demonstrativă și excesivă, Totuși nu poate fi exclusă din literatură. Ambii autori sînt foarte tineri, pot confirma sau dezamăgi.

    RăspundețiȘtergere
  6. Vă respect și vă prețuiesc opinia, credeți-mă (și chiar aveți dreptate, în principiu1!)dar, să mă ierte D-zeu, tare mă tem că acest liberalism estetico-critic va aduce o maree de p...lă și de p...dă în literatură, pentru că, nu-i așa, uite domnule ce apreciați sunt aceia care scriu astfel, ba mai sunt premiați de jurii mai mult sau mai puțin diferite?
    Aici mai este și un alt pericol, parșiv și pervers: acela ca restul scriitorilor așa-zis cuminți, inclusiv Dvs., care nu-s(și nici nu pot fi, structural)atât de ”cool” încât să umble tot timpul cu p..la în toc, să pășească, pentru o vreme, în penumbra nedreaptă a desuetudinii. Achtung!
    Dinu D. Nica

    RăspundețiȘtergere
  7. Domnule Presedinte Horia Garbea, poate ca nu este neaparat eleganta o interventie a mea aici, sub aceasta recenzie care va confirma, incaodata, retorica efervescent-fluorescenta, care nu odata mi-a produs mari satisfactii de ordin spiritual. Dar este necesara, din punctul meu de vedere, pentru a-i creiona distinsului domn Nica, cateva propozitii lamuritoare. O sa incep prin a-i spune ca ceea ce se rasfrnge pentru un initiat in ale psihanalizei precum subsemnatul, din propozitiile domniei sale, este un diagnostic simplu. Harta despre lume pe care si-a creat-o in minte este una destul de ingusta. Se stie ca perceptia noastra este limitata, ca sunt sunete si culori pe care simturile noastre nu le pot percepe, ca atare lumea, asa cum o percepem noi nu este Lumea, in ansamblul ei, ci doar o parte din ea, deci un model al ei, o harta. Dar harta nu e teritoriul. Distinsul domn incearca sa modifice lumea exterioara dupa modelul lumii lui interioare, dupa modelul hartii. Din pacate o astfel de intentie nu poate fi decat infantila. Domnia sa trebuie sa cunoasca urmatoarea realitate. Si anume ca expresia opera literara este doar un slogan publicitar pentru snobi la fel ca expresia valoare literara, pentru ca nu exista un dumnezeu care sa le stabileasca, si daca exista, atunci exista si atei si alti dumnezei si... Fiecare individ care citeste o carte are libertatea sa aiba o opinie despre acea carte, dar asta nu inseamna ca opinia lui este opinia absoluta si ca ea ar trebui luata drept lege, pentru ca exista, totusi, acea vorba: nu te poti caca in gustul omului. Cultura inseamna in primul rand civilizatie, ori in momentul in care incerci sa-ti impui fortat punctul de vedere inseamna ca urmaresti ceva si ca esti necivilizat. In civilizatie se accepta existenta a mai multe puncte de vedere, chiar daca antinomice, in acelasi moment. In comunism, mai greu. Dar noi traim intr-o societate in care drepturile omului sunt recunoscute si respectate, in mare parte. Ca atare ar trebui sa ne adaptam, chiar daca mentalitatile noastre au fost definite de comunisti. Nu poate nimeni stabili valoarea literara decat pentru sine insusi. Deci daca domnului Nica nu i se pare ca al meu TORRENT este o carte valoroasa, cu toate ca nici nu l-a citit, eu ii accept punctul de vedere si nu incerc deloc sa i-l schimb.

    RăspundețiȘtergere
  8. @ Dinu D. Nica
    Orice cuvînt poate suna bine sau rău într-un anumit context. Dacă mi-ați citit romanele și povestirile, știți că nu pdibonderia le caracterizează. Totul depinde de situație.
    @SGB
    Cred că dl. Nica a exprimat civilizat o opinie generală, nu legată de un volum pe care nu l-a citit. Eu însumi simt nevoia unui comentariu mai extins și mai nuanțat la cartea dvs.

    RăspundețiȘtergere
  9. Cu scuzele de rigoare, întrucât blogul dvs. nu este și nu poate fi câmp de confruntare pentru terți, îi voi comunica distinsului autor Stoian G. Bogdan, că (psi)hanaliza domniei sale vis-a vis de umila mea persoană, este, pe fond, destul de subțirică. Deh, lecturi insuficiente... Nici poveste să clamez vreo constrângere în materie estetică. Totuși, așa cum unii sunt liberi să scrie ce(și cum) vor, și alții sunt la fel liberi, într-o democrație, să aibe propria opinie valorizantă, cazul subsemnatului. Și cu aceasta, basta!
    Dinu D. Nica

    RăspundețiȘtergere
  10. Opt comentarii si,iată,acum nouă pentru o însiruire de cuvinte scârboase.Nu suntem nici domnisoare de pension,nici îngeri,dar parcă uneori se întrece măsura.Dacă„poetul s-a răcorit cumva”scriind asa ceva,poate că era indicat să practice„literatura de sertar”;fiindcă cine citeste cu plăcere,sau ca să mă exprim mai pretentios,„cu fior artistic”asa ceva?O părere.Vă multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  11. Tot e bine că discutăm despre literatură și nu ne mai înjurăm între noi sau pe alții! Nu există cuvinte scîrboase în sine, reamintesc binecunoscuta aserțiune a lui G. Călinescu după care cuvîntul „lună” nu e mai poetic în sine decît cuvîntul „brînză”. Judecata asupra unui text e bine să se facă după lectura textului. O recenzie decuprează inevitabil citate și nu poate da tot corpul poemului (aici mai ales e vorba de o carte-poem în care sînt e drept și unele texte autonome, puține). E de reținut că numărul cuvintelor „urîte” este foarte mare, autorul contează pe efectul de oripilare produs de ele, descrie o lume debusolată și reductivă, limitată la sex, drog și foamea de bani. Recunoaștem în ea lumea noastră? Sau preferăm dulcegării cu „simțiri înalte” și metafore pufoase? Asta e întrebarea. Una dintre...

    RăspundețiȘtergere
  12. convingerea intima a subsemnatului este ca domnul sgb poate mai mult, poate un tzunami. Am luat cu mine cartea la sangeorz-bai si nu m-a putut lecui de plictiseala, sunt dezolat, ba chiar m-a pocnit si somnul, citeam si visam, visam si citeam si m-am scuturat grabnic de parca as fi tinut in brate un don cu plevusca.

    RăspundețiȘtergere
  13. O mizerie care trebuie, pur si simplu, ignorata. Bagand in seama astfel de personaje (chiar si criticandu-le), ele vor crede, in subtirimea multilaterala a personalitatii lor, ca e de bine. USR e o asociatie profesionala (precum cea a brutarilor), statutul de membru neinsemnand o stampila CTC de calitate, literatura (buna) scriindu-se si in afara USR. Dar daca tot l-ati luat, tineti-l acolo ! Mai sunt si alti membri de factura asta : semidocti, needucati, infatuati... Dorin Teşu

    RăspundețiȘtergere
  14. mi-e îmi place stoian g. bogdan, dar recunosc aleg partea "ne", consider că ăsta e preţul lui de a reuşi să-mi placă

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

Arhivă blog