„... îl știi pe tîmplar?”
Fotografii de Luiza Haşegan şi Ana Florescu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări populare
-
Nu e ușor să fii membru al conducerii USR și/sau al comisiilor sale. Se crede că e simplu. Dar faptul de a încerca să faci ceva împotriva ce... -
La editura Cetatea de Scau n din Tîrgovişte a apărut volumul 1 din însemnările şi memoriile bunicului meu, generalul Titus Gârbea (1893-1... -
În fiecare dimineață, fiul meu, Tudor, mă trezește cam cu aceeași replică: - Tati, trezește-te odată! Trebuie ... -
N-am mai fost la un meci de fotbal pe stadion de dinainte de revoluție. Nu mergeam nici acum, dacă nu mă invita dl. primar Neculai Onțanu că... -
Am regăsit, în urma unei sugestii primte dintr-o corespondență privată, un text pe care l-am tradus mai demult, un poem foarte cunoscut în...
-
Uniunea Scriitorilor din România atrage atenția asupra degradării continue a limbii române şi a nivelului de cultură din spațiul public ...
-
Statuia Împăratului Traian a fost dezvelită electoral de primarul Oprescu pe treptele Muzeului de Istorie (fosta Poștă Centrală) din Calea ... -
Au și trecut 34 de ani. Aveam 14 ani și eram în bucătărie, cu întrega familie, minus bunicul meu care lucra (scria) la demisol, voiam să pre... -
La 31 martie, Nichita Stănescu ar fi împlinit 77 de ani. Nod 19 Murise îngerul, dar nu l-am putut ține în brațe, se făcuse de apă și mi-a cu... -
PROGRAM al candidatului Horia Gârbea ...
Abonaţi-vă!
Postări
Comentarii
Suntem trişti domnule Gârbea, vă simt şi pe dvs.. Aveţi bucuria refuzului, şansa nereprocităţii, potenţa neputinţei şi câte şi mai câte. Nu uzitaţi. Sunteţi trist domnule Gârbea, vă simt. Aşa slab cum sunt eu pe calculator, vă simt când tastaţi. Sunteţi supărat domnule Gârbea,şi tristeţea dvs. nu vă aparţine în ezclusivitate. Ştiţi cumva cum se mai vând iluziile anul ăsta? Dan Minoiu -Ploiesti
RăspundețiȘtergere@ Dan Minoiu
RăspundețiȘtergereNu sînt trist, domnule Dan Minoiu! Sînt bucuros și fericit că am mai scris un poem.
Știu e la radio, din anii 70, că „jocul nu-i ușor, Minoiule!” dar trebuie jucat!
Aveţi dreptate domnule critic imparţial, poate m-am înşelat, deşi nu cred, - potecile sunt frunze pe cărare- şi noi suntem acele frunze pe care toată lumea calcă. Noi, nu numai noi am creat cărarea. Aşa este jocul, trebuie jucat , nu putem să pierdem avantajul şi nu putem să cerem altcuiva o explicaţie pentru neşansa noastră. Lumea e aşa cum este şi ca dânsa... Da, Minoiu, te rog minutul şi scorul. Cui foloseşte?.. Dan Minoiu Ploieşti
RăspundețiȘtergere