duminică, 17 februarie 2013

Shakespeare - Henric al VI-lea, Partea a Treia. Ultima replică


După o activitate de 9 luni (în care am făcut şi multe alte lucruri) am încheiat azi traducerea uneia dintre cele mai interesante piese ale lui William Shakespeare cu care m-am întîlnit. Sînt mîndru şi bucuros că am dus la capăt cele 3300 de versuri, însoţite de 150 de note de subsol pentru care am studiat, între altele, dicţionare mitologice, planşe cu arme albe, hărţi şi planurile cîmpurilor de luptă, tabele genealogice. 
Există aşadar în română:

                                    Henric al VI-lea – Partea a treia

Tragedia adevărată a lui Richard, Duce de York, și moartea bunului rege Henric al Șaselea, împreună cu toată dihonia dintre cele două Case, de Lancaster și York, așa cum a fost jucată de nenumărate ori de slujitorii Preacinstitului Conte de Pembrooke.

Va apărea în volumul VII al seriei Shakespeare - Opere, ediţie coordonată de George Volceanov, Editura Tracus Arte.

Ultimul cuvînt l-a avut reîntronatul rege Eduard al IV-lea din casa York („curvarul Eduard”, cum îl numeşte un personaj) sub ochii fratelui său Gloucester (viitorul Richard al III-lea), gata să-l trădeze.

GLOUCESTER:      Iubesc copacul roditor și fructul
                                    Am să-l sărut, mărturisind iubirea.
                                    (aparte) La fel și Iuda și-a pupat stăpînul
                                    Strigîndu-i „Slavă!” chiar cînd îl trăda.
REGELE EDUARD: Mă odihnesc cu suflet împăcat,
                                    Cu frații iubitori, în pacea țării.
CLARENCE:             Cu Margareta ce ordoni să facem?
                                    Taică-su, Reignier, și-a lăsat Sicilia
                                    Ca și Ierusalimu-n seama Franței,                              
                                    Ca regele acesteia s-o țină.
REGELE EDUARD: Perfect. Pe mare-n Franța să se ducă!
                                    De-acum e timp, în fine, de serbări,
                                    Alaiuri triumfale, comedii
                                    Care distrează curțile regale.
                                    Trompete, tobe! Griji nu mai încapă
                                    Iar fericirea mea de azi să-nceapă.


2 comentarii:

  1. Mi-ai spus că ai terminat 3 Henric VI, dar abia acum am ajuns să citesc pe blog. Felicitări, sună bine!
    Eu sunt abia la actul IV, scena 2 din 2 Henric VI, dacă merge în ritmul ăsta, termin înainte de Salon du Livre, ceea ce mi-aș dori, deși termenul fixat e luna mai.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru felicittari si astept cu interes partea a II-a.

      Ștergere

Postări populare

Arhivă blog