Calculatorul păstrează în memorie și timpul. Am reconstituit
din curiozitate modul în care s-au înșiruit (după datele salvărilor) traducerile
din Shakespeare la care am lucrat în ultimii aproape trei ani. Poate va fi
relevant pentru vreo istorie sau pentru statistici.
Evident, în aceste
intervale, am făcut multe alte lucruri. Vorba lui Topârceanu: „slujba,
facultatea, birtul și chiria” m-au mai ținut din traducere și redactarea de
note și prefețe, documentare, lecturi de variante. Dar, să nu fi avut nimic altceva
de făcut, tot nu puteam traduce mult mai repede pentru că, lucrînd în grabă sau
înghesuit, te secătuiești de idei, cuvinte, rime. Ritmul potrivit e de 50-60 de
versuri pe zi, cu revizia părților anterioare. Dar, după o zi bună, cu 100-120
de versuri, intervin pauze de 3-4 zile de sterilitate. La astea se adaugă
întreruperile fortuite (evenimente, călătorii, obligații de altă natură). Un
record de 350 de versuri în 72 de ore rămîne o excepție și s-a suprapus cu un
interval de mare inspirație.
Iată calendarul:
Vis de-o noapte-n miezul verii: 3 februarie – 10 noiembrie 2011 (9 luni)
Negustorul din
Veneția: 6 noiembrie 2011 – 16 iunie 2012 (7 luni)
Henric al VI-lea,
partea a treia: 20 iunie – 26 noiembrie 2012 (5 luni)
Antoniu și
Cleopatra (în colaborare): 13 martie
2013 – 15 octombrie 2013 (7 luni)
Richard al
III-lea: 6 aprilie 2013 – (estimare, martie 2014)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu