(continuare)
Aici, celebrul monolog „Dar mîine, și cu mîine, și cu mîine...”, interpretat de Patrick Stewart.
În imagine Patrick Stewart și Kate Flatwood în „Macbeth”, 2007.
Versiunea „stalinistă cu mitraliere”, una dintre cele mai frumoase pe care le-am găsit.
Deși acțiunea e mai alertă ca în alte piese ale lui Shakespeare și ca
urmare limbajul e mai direct, dificultățile lexicale nu lipsesc, iar ritmul viu
duce adesea la elipse și ambiguități. Pe unele dintre aceste locuri mai obscure
exegeții le-au tranșat (ori au crezut că le rezolvă) dar un dubiu rămîne mereu.
În ceea ce privește lexicul, am întîmpinat destule greutăți în redarea, de
pildă, a expresiilor din vînătoarea cu șoimi, pentru care nu există echivalențe
directe, prin perifraze. Așa de pildă:
A flacon tow’ring in her pride of place
Was by a mousing owl hawked, and
killed. (II.4.12-13)
a necesitat, în mod atipic pentru conduita generală a traducerii, un spor
de trei versuri:
Un șoim în zbor spiral, ce
ajunsese
La
înălțimea unde se cuvine
Să
cadă peste pradă, fu vânat
De-o
bufniță, ce altfel zboară jos
Și
prinde șoareci. Apoi fu ucis.
Fără această explicitare, pasajul ar fi devenit complet ininteligibil, mai
ales spectatorului, care nu are la îndemînă note de subsol. Traducerea
anterioară a lui Ion Vinea, de altfel una dintre cele mai bune dintre toate
cîte s-au făcut la piesele lui Shakespeare, suferă pe-alocuri tocmai din cauza
unor secvențe cu sensul greu de priceput.
Ca și în alte piese, ne dăm seama că
Shakespeare a trăit într-o lume ce era mult mai aproape de natură decît cea de
azi. Termenii botanici și zoologici sînt numeroși și au o semnificație foarte
precisă la care traducătorul trebuie să ia seama. Așa, de plidă, Macbeth se
adresează competent doctorului cerîndu-i să-i prescrie:
What rhubarb,
senna, or what purgative drug. (V.4.54)
ca să-i scoată pe englezi din Scoția (sarcasmul e evident).
Traducerea se cuvine să se refere la plantele respective,
numite precis:
Revent, siminichie sau alt leac
Să-nghit, ca purgativ, să scot
englezii?
Siminichia (Senna
alexandrina), ca și reventul, are certe proprietăți purgative, mai puțin
cunoscute azi, în epoca leacurilor chimice, dar prețioase la vremea bardului.
Pentru a nu prelungi aceste considerații, deși sînt multe
lucruri ce ar trebui subliniate (unele pot fi găsite în notele de subsol), voi
spune în final că Macbeth, ca fiecare
piesă a lui Shakespeare, este pentru traducător și cititor o provocare
intelectuală excepțională, susceptibilă de a stîrni pasiunea cercetării
istorice, filologice dar și a altor domenii între care un loc aparte îl are
psihologia, mai ales cea a criminalului.
Temele majore ale lui Shakespeare: predestinarea, lupta
și crima pentru putere, confruntarea politică, răzbunarea, labilitatea omului
între curaj și lașitate, ispitirea și adîncirea în păcat se adună în Macbeth într-o alcătuire de maximă tensiune,
impecabilă dramatic și de o imensă frumusețe și subtilitate a replicilor. Traducerea
unui asemenea text este o trudă aducătoare de fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu