Cărți noi! Sorin Stoica Dincolo de frontiere. Opere, Casa de pariuri literare * * *

O seamă de tineri scriitori dintre cei mai însemnați ai generației lor (un cristian – editor, Cosmin Ciotloș - prefață, Marius Chivu – postfață, Cosmin Manolache, Călin Torsan și cîțiva prieteni ai lor) au reușit din fericire să facă rost de o finanțare AFCN, probabil insuficientă, și au rostuit o ediție aproape completă (1180 de pagini) și bogată în referințe critice și inedite. Ea cuprinde „opera” unui autor dispărut la 27 de ani după ce scrisese destul de multă proză și gazetărie: Sorin Stoica. Cum știm de la G. Călinescu, moartea transformă biografia în destin. Așa a fost cu Sorin Stoica, asemuit cu Cristian Popescu din generația anterioare (acela a trăit ceva mai mult, a scris mai puțin și avea geniu, S.S. doar talent). 

Marcați de prezența lui, în mod sigur nu una oarecare și firesc frustrați de absența lui survenită prea devreme, prietenii și colegii au făcut un gest pios, pertinent și responsabil adunîndu-i și comentîndu-i scrierile cu pricepere și seriozitate. Să tot mori cu așa prieteni! Talent precoce, dar dispărut prea devreme, la o vîrstă la care un prozator nu poate fi mai mult decît o promisiune, Sorin Stoica era departe de a fi un cărturar (ca și C.P., rămas în arhiva Universității prin absențe și o exmatriculare). Își exalta abil originea rurală (Bănești, Prahova – părinții totuși profesori) cultivînd un limbaj frust de intensă oralitate și punînd ca titlu la debut „Povestiri cu înjurături”. Declară că a scrie/spune „eu”/„este” în loc de „io”/ „ieste” ar fi o ostentație, paradă antipatică de limbaj elevat. Cu timpul, desigur că maturitatea l-ar fi făcut să renuțe la asemenea fronde ieftine, dar n-a fost să fie. 

Generația 2000 numără destui poeți subtili și numeroși critici, cei mai mulți universitari, cu un nivel înalt al cunoștințelor și competenței. În cadrul acestei generații pata de culoare reprezentată de opera lui Sorin Stoica se va estompa. Va rămîne însă, ca mărtuire a unei virtualități, această ediție și, desigur, gestul admirabil de recuperare al celor care au alcătuit-o.