Frankfurt Book Fair 2010

Joi 7 octombrie, am lansat volumul „Azerbaijan - The Living Flame”. La lansare am fost prezentat de Luminița Corneanu, critic literar, din partea MCPN. Textul în germană a fost citit de Ioana Ceaușu care a și tradus cele cîteva fraze în care am explicat conținutul cărții. Reamintesc că traducerea engleză a întregului material a fost realizată de Elena Nistor, iar cea în germană a fragmentului citit public de Carmen Kleininger. Mulțumesc tuturor. La lansare au participat membrii delegației române, scriitori și editori din România și Germania. Am dăruit cu dedicațiile cuvenite o parte dintre volume, restul au fost luate de public în celelalte zile ale tîrgului. Mulțumesc încă o dată Fundației Heydar Aliyev pentru sprijinul prețios acordat. Toate manifestările de la standul României (au mai prezentat volume Nora Iuga, Dan Lungu, Gabriel Chifu și Varujan Vosganian) s-au desfășurat foarte bine și au avut succes. La reușita manifestărilor au contribuit din partea MCPN și scriitorii Ana Andreescu și Ioan Matei. Voi reveni cu detalii. Am găsit deocamdată un editor interesat să publice cartea în germană în țara lui, deci scopul principal a fost atins.

Literatură română de 0,1 Euro!

Piața cărții de literatură română în România este la nivelul a 10 Eurocenți pe cap de locuitor și an. Calculul a fost făcut la Uniunea Scriitorilor de scriitorul și economistul Varujan Vosganian, dar poate fi refăcut de oricine. Datele problemei sînt simple: piața de carte în total este de 20 milioane Euro pe an din care se estimează că 10% e literatură autohtonă (estimare cam optimistă în opinia mea). La o populație de 20 de milioane rămîne cum am stabilit: 10 c / locuitor și an. La calculul făcut de dl. Vosganian replica mea a fost că îmi doresc să îl cunosc pe românul care a cheltuit cei 10 cenți ai mei, întrucît eu în 2010 nu am cumpărat nicio carte de literatură română. Autorii mi le-au oferit cu o dărnicie care exasperează pînă și personalul oficiului poștal unde îmi am căsuța. Evident că la cutia postala de acasă, la bloc, nu încap decît facturi - ceea ce spune ceva despre stilul de viață românesc: a fost dimensionată numai pentru facturi și somații, nu pentru cărți. Ulterior mi-am dat seama că am exagerat: am cumpărat totuși vreo 30 de volume din colecția BPT care apare cu Jurnalul Național.

Varujan Vosganian, Cartea şoaptelor = Cartea anului (după România literară)

Varujan Vosganian este cronologic un autor nouăzecist: cam de-o vîrstă cu Ioan Es. Pop şi Cristian Popescu, a frecventat cenaclurile “cumplitului deceniu” al nouălea al secolului trecut, avînd o certă notorietate printre practicanţii literaturii. Romanul Cartea şoaptelor, primul semnat de Varujan Vosganian, e încîntător dar şi foarte derutant. E foarte dens, fiecare pasaj e un sîmbure de posibil roman, ceea ce face lectura oarecum dificilă, dar şi foarte "nuclear" în sensul că poate fi citit de oriunde. Mai curios şi foarte original este textul din punct de vedere naratologic: vocea naratorului adună, sintetizează şi grupează numeroase alte voci care devin creditabile prin asumarea lor de către narator. Foarte reductiv povestind, e vorba de istoria unei familii, adunate din “şoapte” de un descendent contemporan. Familia e armenească, fapt ce apare mai exotic decît s-ar crede. Eroul principal Garabet şi cel ce-i scrie istoria - nepotul lui - sintetizează un mod de existenţă care este, într-un fel, chiar arta de a şopti, adică de a povesti, de a transmite, oral, tradiţia. Scris cu un condei înmuiat în miere şi plin de apoftegmatice “învăţături ale lui Garabet către nepotul său Varujan”, acest roman ne apare ca un examen de maturitate literară. O carte care are greutatea istoriei dar şi uşurinţa spiritului desprins de corp.