marți, 19 ianuarie 2010

Ilustrată din Baku


Prima mea impresie la reîntîlnirea cu Baku a fost că Marea Caspică e frumoasă și iarna. A doua, că orașul se schimbă neverosimil de repede. Cartiere vechi prin care am trecut acum șase luni au dispărut, s-au ridicat noi construcții. Însăși faleza e nou-nouță, refăcută pe kilometri întregi iar alți kilometri de-a lungul mării se vor transforma curînd într-un parc. Au rămas la fel silueta subțire a turnului de televiziune și cea masivă, stranie a Turnului Fecioarei, clădire despre care niciun istoric dintre cei mulți cu care am discutat nu a putut spune exact cînd, cum și de ce a fost construită.
A rămas același, din păcate, și numărul refugiaților. Prefectul, aflat în exil, al regiunii Șușa din Karabah, cea care a dat Azerbaijanului zeci de oameni de cultură și acum a rămas în mîinile ocupanților, mi-a spus că la Baku are tot ce-i este necesar, dar că ar prefera să locuiască într-un cort, numai să fie în zona lui de baștină. Tot el mi-a povestit că membrii comunităților refugiate cărora le este dat să moară sînt înmormîntați provizoriu pentru ca, după eliberare, să fie strămutați în pământul strămoșesc.
Dincolo de această tristețe și învingînd-o cu demnitate, oamenii din Baku sînt activi și optimiști. Nu fac excepție nici scriitorii pe care i-am întîlnit la sediul organizației lor. Am am bucuria să-l revăd pe înțeleptul romancier Anar Rzayev, președintele Uniunii Scriitorilor din Azerbaijan, cu nedespărțita lui pipă, și pe dinamicul Cenghiz Abdullaev, cel tradus în 49 de limbi și în românește. Uniunea Scriitorilor din Azerbaijan a sărbătorit recent aniversarea a 75 de ani de existență.
În ceea ce privește vizita mea, am avut o documentare bogată în informații inedite și experiențe foarte interesante pe care le voi relata în curînd pe larg. Pentru toate acestea țin să mulțumesc Fundației Heydar Aliyev care m-a invitat și m-a găzduit cu o perfectă ospitalitate. Mass-media din Baku m-a onorat cu atenția ei și în general România se bucură de o bună percepție, fiind considerată o țară prietenă. Cum se știe, la înființarea satului Azerbaijan, care a venit în ciuda sîngeroasei represiuni sovietice din ianuarie 1990, România a fost a doua țară din lume care a recunoscut independența noii republici.
O corectură la o postare precedentă: Marea Caspică se numește KHAZER nu Azer. Iar AZER e o denumire mai veche pentru foc (țara se numește Țara Focurilor).

duminică, 17 ianuarie 2010

A murit Augustin Fratila!

Am aflat la Baku si cu mare durere ca poetul si cantautorul Augustin Fratila (n.1953 la Aiud) a murit azi. Voi reveni cu un articol memorial despre dragul nostru prieten.

vineri, 15 ianuarie 2010

Ilustrata din Baku

Dragi cititori si prieteni, Va salut din frumosul Baku unde sint 9 grade si unde beneficiez de o calda ospitalitate. Am avut onoarea sa fiu primit de numeroase personalitati si voi relata pe larg ce mi-au spus si ce am invatat aici, inclusiv cum se face pilaf, de ce e bine sa maninci cu mina si de ce nu se bea bere dupa vodca. Pe curind

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Uniunea Scriitorilor din România își exprimă îngrijorarea în legătură cu introducerea CAS pentru drepturile de autor

Cititi textul complet pe blogul Scriitorilor bucuresteni scriitoridinbucuresti.blogspot.com

Spre Baku!


Îmi iau rămas bun pentru că voi lipsi 9 zile pentru a mă documenta în fermecătorul Baku (în imagine Turnul Fecioarei, emblema orașului vechi) pentru o carte cu titlul provizoriu pe care îl dezvălui în premieră: Azer - Cartea celor vii. Mulțumesc Fundației Heydar Aliyev pentru această ocazie! Programul va fi dens, nu știu cît timp voi avea pentru internet. Precizez că Azer e o denumire a Mării Caspice la care Baku e port. Pe fundul ei se află petrol și sturioni. Voi regăsi cel mai bun - după mine - ceai negru din lume, dar nici vinul roșu al Asiei Centrale nu e de neglijat. Allaha ismarladîk! (Rămîneți cu bine!)

Cărți noi! George Arion - Cameleonul, rev. Flacăra și Ed. Tritonic

După cum probabil se știe, George Arion este nu doar un bun ziarist, mai ales autor de interviuri, dar și un prolific autor de romane polițiste. Se pare că genul îl distrează și îl pasionează. Căci - cum iarăși se știe – de rentat, o colaborare cu Tritonic n-are cum să renteze decît Tritonicului. Cameleonul este un roman polițist serios, bine scris, cam schematic pe-alocuri, cu o întorsătură care rezolvă finalul fără a-l rezolva. Acțiunea, ceea ce e și mai atractiv pentru cititorul român, se petrece în București prin anii 1990. George Arion reușește foarte bine fundalul mediului bucureștean postrevoluționar, personajele secundare fiind de reținut. În Capitala răvășită de tranziție și doldora de infractori apare un justițiar anonim, perfect deghizat, imposibil de prins, care dezleagă
situații imposibile de la răpiri la atacuri armate și de la ucideri de tîrfe la dejucarea unor asasinate de politicieni. Trama aduce oarecum cu cea a lui Bogdan Teodorescu din Spada. Acolo însa miza e pe mediul social-politic-gazetăresc, aici primează aventura și intriga de spionaj. Nu o să vă dau cheia misterului, de altfel aș spune că nici autorul nu o dă, eventual sugerează cîteva soluții. Voi spune doar că avem un roman de aventuri tipic, bine închegat, cu protagoniști foarte interesanți. Uneori pe George Arion îl mai trădează auzul și parfumează excesiv rostirile argotice. În rest, spre deosebire de multe ale genului, cartea e de citit dar și de păstrat spre o recitire.

Cărți noi! Adrian Frățilă - Revelion cu Zorro, Ed. Tibo

Despre Adrian Frățilă am scris des pentru că mobilitatea și viteza lui mă obligă. Revelion cu Zorro e un nou roman, unul dintre cele mai bune ale prozatorului care e și poet și alternează genurile. Este un roman de aventuri, cu un mister și cu alunecare spre fantastic, dar și spre literatura de spionaj, oarecum în siajul cărților de tipul Dan Brown. Un mister ancestral reverberează în contemporaneitate, descrisă de altfel suculent. Personaje banale se intersectează cu inițiați și conspiratori mondiali, totul foarte alert și cu mult suspans. Finalul, unul surprinzător, aduce explicația completă ca la Sir Conan Doyle. Ar fi un thriller dacă n-ar fi și un roman de moravuri, cu găselnițe derutante precum sigla Z care nu vine de la Zorro, cum se enunță ca pistă falsă la început ci de la… o să vedeți dumneavoastră. Acest roman reușit merita o redactare mai atentă. Autorul l-a scris cum se pare foarte repede, sedus probabil de ideile pe care le găsea, și a lăsat destul stîngăcii mărunte ce puteau fi eliminate de un redactor atent, greu de găsit în ziua de azi însă. De asemeni, Editura Tibo a tipărit în condiții proaste cartea, cu un corp de literă urît, cu pagini înghesuite, copertă care se exfoliază etc. O nouă ediție, periată bine și tipărită decent ar fi un dar pe care volumul și autorul îl merită.

miercuri, 6 ianuarie 2010

Trecute vieți...


Am găsit în arhiva de familie o fotografie veche de peste 70 de ani. Bunicul meu Titus Gârbea și bunica mea Silvia la Karlsbad în 1939. O pun aici pentru neuitare și pentru a vedea ce aer destins aveau, razboiul nu începuse, de comunism nu mai vorbesc. El avea 46 de ani, ea avea 38.

marți, 5 ianuarie 2010

Un nou sondaj. Citiți literatură pentru copii?

Literatura pentru copii este un gen dificil și, la noi cel puțin, cam desconsiderat. Totuși, existănd un public țintă sigur, mulți scriitori profesioniști trăiesc bine din practicarea acestui gen. Dar adulții îl citesc? Vă propun să răspundeți la această întrebare.

Final de sondaj. Moromeții - romanul favorit din deceniul 6

S-a încheiat votul la sondajul de opinie privind romanul preferat dintre cele trei mari romane ale deceniului 6 al secolului XX. Au votat 81 de vizitatori, le mulțumesc. Rezultatul, oarecum previzibil a fost:
"Groapa" de Eugen Barbu 12 voturi (14%)
"Cronică de familie" de Petru Dumitriu 19 (23%)
"Moromeţii" I de Marin Preda 50 (61%)
Rămîn la părerea, contrazisă de cîțiva colegi, că pînă la sfîrșitul secolului XX aceste romane nu au fost egalate în literatura română (complexitate, autenticitate lingvistică, personaje memorabile, miza acțiunii, stilul narațiunii).
Încă o dată mulțumiri votanților și promit noi sondaje de opinie.

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Cărți noi! Alte țărmuri - antologie, Societatea Română de Sience-Fiction și Fantasy

Un gen aflat la noi pe val cîndva, cu cenacluri în mai fiecare oraș, uitat o vreme și apoi, mai ales pe componenta Fantasy, revine și tinde, cum observa cu un prilej public Liviu Radu, unul dintre experimentații autori, prezenți și în acest volum, să se integreze în main-stream. Nouă autori dintre cei mai reputați ai acestui gen, membri sau nu ai SRSFF aduc în cele peste 300 de pagini apărute cu sprijinul meritoriu al Coca Cola Hellenic Romania, proză fantastică în care componenta S e destul de vagă încît, eu unul, le-aș introduce oricînd într-o antologie de proză fără specificații anume. De notat că antologia a fost împărțită gratuit la Tîrgul Gaudeamus tocmai datorită sponsorizării, un gest de popularizare pe care SF-ul nostru îl merită. Sînt ficțiuni de bună calitate datorate unor veterani care au ucenicit mult și oferă satisfacție cititorilor, fie ei amatori sau nu de SF: Cristian Tamaș (doar un scurt eseu introductiv), Silviu Genescu (un Titanic pe cinste), Liviu Radu (autor al romanului - neuitat de mine - de retro-ficțiune Constanța 1919, acum mai aproape de SF clasic, parabolic), Sebastian A. Corn, Cristian M. Teodorescu (cu ficțiunea plină de umor negru Moartea domnului Teodorescu pe care unii comentatori au luat-o de bună), George Lazăr, Balin Feri, Marian Truță, Dănuț Ungureanu (suculență argotică în plin SF despre "Hipercubul paișpe" și "fetițele cu interfața customizată"). Am simțit nevoia unei cît de mici secțiuni bio-bibliografice despre cei nouă, mai ales că aveau cu ce să se laude. Dar merge și așa. Concluzia: am parcurs cu plăcere un volum de valoare ridicată, compact din acest punct de vedere, dar divers tematic, de citit integral și de recomandat oricui.

vineri, 1 ianuarie 2010

Date de contact

La Mulți Ani tuturor! Începe un An Nou, sper că va fi mai bun pentru noi toți. Țin să vă reamintesc datele de contact pentru cei care au amabilitatea să-mi trimită cărți, reviste sau doar gîndurile și ideile lor. Adresa poștală: CP 179, OP 38 București sau a Uniunii Scriitorilor - Calea Victoriei 115 București. NU ÎN ALTĂ PARTE, NU RECOMANDATE.
Adresa email: horiagarbea@gmail.com. Blogul e deschis comentariilor!

Postări populare

Arhivă blog