Cărți noi! Constantin Kapitza - Viavgor, Editura Granada (?)

Antologia de autor a lui Constantin Kapitza cuprinde texte scrise între anii 1969 și 2004. O viață de om! Ce înseamnă titlul ei puteți să ghiciți din trei încercări, iar de nu vi-l explic eu: ROGVAIV scris invers. Deși bănuiesc o selecție severă, poetul fiind un prolific, textele alese produc perplexitate: Mie/ niciodată/ n-o să/ mi cadă părul/ ca vouă/ în cuvinte! Pentru că eu/ însumi/ vă scriu/ și voi/ înțelegeți/ aceste instincte! (Poemul Aceste instincte). Rezum: dacă înțelegi instinctele poetului, îți cade părul. Dar la urma urmei care instincte? Cele basice? La începuturi, poetul credea că scrie cu rimă: Vrăjite spirite adună/ o noapte degradată, mică/ de sunet și alcool nebună/ o lume sparge frică. Strofa e, sintactic, o frază. Una incoerentă. Dacă ar fi ruptă în două după versul al doliea ar fi compusă din două fraze, tot incoerente, dar măcar posibile. Lăsîndu-mi volumele lui, Constantin Kapitza mi-a provocat o criză de furie și eram decis ca, la cunoașterea autorului, să-i dau cu ele-n cap. Surpriză însă: cel care scrie e un om normal, politicos, responsabil, pe deplin coerent cînd discută. Acestea sînt aventurile creației: cumsecadele Dr. Jekyll, cînd ia pixul, devine un abominabil Mr. Hyde. Cînd bietul Constantin Kapitza a fost călcat în picioare de Alex Ștefănescu - și nu-i ușor să treci prin asta! – deși puternicul critic spunea ce-aș fi vrut să-i spun și eu, aproape am lăcrimat.

Rețete din Azerbaijan. Chebab Lula în lavaș ca la Baku

Pentru două-trei porții: 330 g carne de miel, 20 g grăsime de miel sau oaie, o ceapă uscată, 3 cepe verzi, pătrunjel și busuioc, 45 g făină de grîu, piper roșu, sare, piper negru după gust, apă pentru coca de lavaș, ulei vegetal pentru prăjit lavașele.
Se amestecă împreună carnea, grăsimea, ceapa uscată tocată, păturunjelul tocat și frunze de busuioc, piper și sare după gust. Amestecul se lasă la răcit cam 20 de minute în frigider. Între timp se prepară lavaș din făină cu apă și puțină sare, adică o cocă subțire ca o clătită, prăjită într-o tigaie largă, în ulei vegetal.
Din amestecul de carne se formează cilindri ca niște mititei și se înșiră pe o frigare. Se frig preferabil la foc de mangal sau jar, dar e posibil și la un rotisor de aragaz. Dacă ne temem că vor cădea de pe frigare, se pot frige și pe gratar, ca micii. Bucățile de chebab bine fripte se scot din frigare și se învelesc în fîșii de lavaș tăiate la dimensiunea potrivită, se pun pe un platou cald și se ornează cu ceapă crudă tăiată inele și eventual cu roșii coapte (fripte) pe grătar. Regret ca nu am o poză (deocamdată)

Mica Unire: 24 Ianuarie 2004

La data de 24 ianuarie, în afară de Principatele Române, dar în 2004, s-au mai unit Horia și Ruxandra. Au trecut, acum o zi, șase ani de la eveniment. Poza îi reprezintă pe cei doi, mult mai tineri decît azi, la 29 mai 2005 la Castelul Peleș.

Manifestări clturale sub egida USR și ASB

Clubul de proză ASB se inaugurează la Muzeul Literaturii! Marți 26 ianuarie, fostă zi mare, are loc ședința inaugurală a Clubului de proză al secției de specialitate a ASB, realizat în colaborare cu MNLR, în rotonda Muzeului. Moderator Costi Stan, organizator Ștefania Coșovei. Detalii în afiș. O inițiativă binevenită care are nevoie mai ales de participarea scriitorilor și publicului.

Conferințele USR încep joi la Sala Oglinzilor. Joi 28 ianuarie ora 16 la sediul USR din Calea Victoriei 115 va fi inaugurat ciclul de conferințe lunare organizate de USR. Prima manifestare a ciclului o va avea ca protagonistă pe poeta Marta Petreu care va conferenția despre Nae Ionescu și Mihail Sebastian. Intrarea este liberă. Partenerii media ai manifestarii sînt: Revistele Romania literară și Obsevator cultural, Radio România Cultural și Editura Polirom.

Vineri 29 ianuarie ora 13 va avea loc la sediul USR o conferință de presă în care vor fi prezentate proiectele și inițiativele Uniunii Scriitorilor pentru viitorul apropiat.

Vineri 29 ianuarie la orele 14, la Sediul Uniunii Scriitorilor din România va avea loc prima conferință din programul Mitologii urbane - orașul și literatura. Andreea Răsuceanu va conferenția despre Cele două Mântulese, subiectul unei cărți recente publicate de domnia-sa.Intrarea liberă.

Cărți noi. Simona-Grazia Dima „La ora fulgerului”, Editura Limes

Poezia Simonei-Grazia Dima se constituie cu precizie. Este o elaborare în care finețea obiectului a fost realizată cu o perfectă utilizare a mijloacelor, asemeni unei gravuri cu laser. Poeta nu își permite să rateze nimic, nu se lasă în voia alunecării cuvintelor. Dintre numeroasele referințe critice adunate în a doua secțiune a cărții, cea a lui Bogdan Alexandru Stănescu este foarte exactă în caracterizarea acestei lirici: (o poezie) incantatorie, misterioasă, violentă pe alocuri. Sensul se ascunde uneori într-o metaforă luxuriantă: “Și toată cartea de învățătură se-nchide/ pe cerul roșiatic, mii de pagini mustoase/ recad inimă pe inimă,/ sorbite-n vîrtejul de păsări și fluturi -/ și se amînă cu încă o zi versiunea finală”. Poezia este în acest volum recursivă, temele se reiau neîncetat cu detalii schimbate caleidoscopic. Așezarea cuvintelor este în sine o retorică plină de fast, o mecanică precisă protocolară sau chiar rituală, care dă mister prin codificarea înaltă. Iată cum se descrie, ca un menuet, un ceremonial falic sau - ce mai calea-valea! – un orgasm: “Pe-aproape oameni sar în hăuri, fericiți, /fulgere schimbă drumuri începute, popoare-ngenunchează-n lumini,/ cîmpul de luptă-i inundat de raze (vezi bine! n.m.)/ vorbe străvechi apar/ în supersonice deviate de ciripitul unui pițigoi, / iar în pădure așteaptă singură, învolburată,/ fîntîna (sic!) cu sabia (sic)” lîngă ea. Simona-Grazia Dima știe să fie savantă, aluzivă și în cea mai crudă senzualitate.

Cărți noi. Florea Miu Cerul din lacrimă, Editura Ramuri

Noapte de noapte și zi după zi/ trece căruța cu melancolii – scrie Florea Miu. O poezie delicată, melancolică, poate excesiv de interiorizată. O poezie care respinge biografismul mărunt și combină un jurnal de idei cu o desfășurare metaforică a viziunilor sentimentale în parabole elaborate. Unele dintre acestea amintesc de poezia lui Marin Sorescu: Viața asta este ca o haină peticită / mereu o cîrpesc și ea se rupe întruna.

Noile legitimații ale membrilor USR

In imagine aveți noua siglă a USR, clădirea din calea Victoriei 115 desenată de Mihaela Șchiopu. O puteți admira și pe noile legitimații de membru, mult mai elegante, care se emit începînd cu 2010. Condiția dobîndirii legitimației de către membrii validați este achitarea cotizației de 100 de lei pe an! Membrii cu venituri sub 700 lei/lună vor achita jumătate din sumă. Vă așteptăm de luni pînă vineri între orele 9 și 14 la sediul ASB. Cu acest prilej vă rugăm să actualizați datele de contact, mai ales adresa de email.

Cultura din Azerbaijan și gustul ei minunat

Cultura azeră este străveche, religiile antechristice de pe teritoriul actual și părțile cedate sau căzute în stăpînirea altora fiind tengrinismul (de la zeitatea Tengri), și zoroastrismul, strîns legat de cultul focului, inevitabil într-un loc în care focul iese din pămînt de la sine, mai precis gazul natural care se aprinde. Se pare că, în ceea ce privește cultul focului și implicit al soarelui, caucazienii de sud l-au exportat în Egiptul antic și însuși numele orașului Baku apare în Cartea morților egipteană. A urmat creștinismul, Azerbaijan fiind prima țară care l-a adoptat ca religie de stat după ce însă propăvăduitorul ei, Sf. Apostol Bartolomeu, a fost martirizat chiar acolo unde oficia, într-un loc pe care l-am văzut, la doi pași de Turnul Fecioarei, în anul 71 al Erei Christice. Dar influența și ocupația triburilor turcice, începînd cu secolul VIII, atestată și de moscheele milenare vizibile și azi din Ișari Șeher (Orașul Vechi, literal Orașul Interior), au impus islamismul și limba, rămasă și azi o limbă turcică, foarte interesantă, cu alfabet latin în prezent, aglutinantă, fără genuri și fără plural cînd numeralul îi ține locul, asemeni limbii turce contemporane.
Cultura azeră ce se oferă călătorului cu ospitalitate orientală – cinstirea musafirilor fiind o regulă imuabilă în Azerbaijan - trece și prin papilele gustative. Bucătăria azeră conține, ca un relicvariu, rețete vechi de secole dintre care 90 numai pentru plov (pilaf) și cîteva zeci pentru dolma (sarma, umplutură), aceasta devenind chiar un brand disputat, pe care hrăpăreții vecini de la Vest ar vrea să-l treacă pe numele lor. Li se adaugă dulcețurile de tot felul precum cele de vinete, roșii sau dude, merele pădurețe și prunele verzi murate, zecile de kebaburi, supele tradiționale între care crema de linte e la mare preț și cu dreptate, berbecul copt în cocă și puiul copt la puț, variantă originală de țest vertical, cu focul jos și pasărea atîrnată deasupra, în miezul unui ev aprins (lut încins) pînă la topirea oaselor, dar răcită ulterior cu vin roșu. Vinul azer, în special cel roșu e remarcabil. Despre sturioni și icrele lor ar fi și mai multe de spus. Despre coniacul local Sultan Ismail, un sultan care a fost și poet, dimpotrivă, cuvintele sînt prea puține. Rețete în curînd și fără copyright ca să dau ocazia prietenei noastre Lucia Verona să le preia în cartea ei.

Vizitați expoziția virtuală a scriitoarei pictorițe Iolanda Malamen

O surpriză plăcută: Iolanda Malamen, cunoscuta scriitoare, autoarea romanului Antoniu și Kawabata, este și pictoriță și a revenit la pensule și culori după mulți ani. Expoziția sa virtuală de pe blogspot e încîntătoare prin vioiciunea cromatică, prin tușele sigure și totuși atît de feminine. Nu ezitați să vizitați și să cumpărați (prețurile sînt modice), dar vedeți că numărul 3 e rezervat de mine :).

De găsit la

http://iolanda-malamen-pictura.blogspot.com

Situl filalei Iași a USR

La adresa

www.usriasi.ro

veți putea găsi un nou sit frumos și funcțional al filalei Iași a Uniunii Scriitorilor.

Amintiri cu Augustin Frățilă (1953-2010)

Am numeroase amintiri plăcute legate de vechiul meu amic Augustin Frățilă, dispărut nedrept de repede. Primele sînt legate de Cenaclul de Luni unde venea și el la începutul anilor 80, odata cu Nichita Stănescu chiar, apoi de Cenaclul din Tei, ținut la ștrandul studențesc. Acolo a și cîntat parcă odată pe versurile lui, tot acolo am jucat fotbal, el stătea în poartă. L-am regăsit ulterior la editura Allfa, ca director al acesteia și am publicat cu ajutorul lui și al lui Dan-Silviu Boerescu, de care era foarte apropiat fiind colegi de pescuit, două volume: romanul Căderea Bastiliei și un volum de teatru care a și luat Premiul Uniunii Scriitorilor în 1999. În acei ani i-a apărut volumul El-Roi despre care am scris. Tot împreună cu Dan-Silviu Boerescu am fost cu Augustin la un pescuit nocturn pe balta Strachina de lîngă Țăndărei. Era cu noi și Dorin Măran, ulterior a devenit prozator și s-a lăsat de pescuit. Augustin era foarte abil ca și Dorin, mult superiori lui Dan sau mie, și totuși am capturat, noi și ei, numai plevușcă așa că ei trei s-au încăpățănat să dea la pește pînă în zori. Eu am adormit, cînd m-am trezit mi-au comunicat că scoseseră totuși un crap sau doi. Augustin era o prezență discretă, tonică, vorbea puțin și avea umor. L-am ascultat de multe ori la Festivalul de la Neptun unde oferea recitaluri plăcute. La Neptun l-am și întîlnit ultima oară, la festivalul din 2009, am schimbat doar cîteva vorbe și regret că au fost atît de puține. Augustin Frățilă a fost un om prietenos, vivace, un poet înăscut și un muzician talentat.