Luceafărul de dimineață - nr 1/2012

La începutul săptămînii viitoare, pe 17 ianuarie, va apărea un nou număr din revista Luceafărul de dimineață, primul din anul 2012. Sumarul este ca de obicei bogat și divers. Invitata lunii este prozatoarea Gabriela Adameșteanu cu o pagină de amintiri. Cronica literară este consacrată de Dan Cristea volumului Însemnări din ținutul misterios de Gabriel Chifu. Un consistent caiet critic cuprinde recenzii semnate de Gabriela Gheorghișor, Daniela Firescu, Adela Vlad, Ana Dobre, Adrian G. Romila, Felix Nicolau, Radu Voinescu, Nicolae Coande. Numărul cuprinde poezie de Lucian Vasilescu, Nicolae Petre Vrânceanu, Flavia Teoc, Petruț Pârvescu  și proză de Emil Mladin (fragment de roman) și Alexandru Păduraru, un eseu de Mihail Gălățanu. Pagina de carte străină este susținută de Simona Grazia Dima și Costin Tuchilă. Opinii și consemnări îi au ca autori pe Ioan Groșan, Radu Aldulescu, Nicolae Stan, Adrian Costache.  Nu lipsesc obișnuitele cronici de teatru, film, artă plastică, muzică și sport.

 Revista Luceafărul de dimineață este o publicație lunară a Uniunii Scriitorilor din România. Apare cu sprijinul asociației culturale omonime și a Primăriei Sectorului 2 București. Redactor șef - Dan Cristea.

No comment!

            Regretatul Marius Tupan inițiase în Luceafărul o rubrică intitulată „Citate surescitate”. Nu le comenta, ele fiind elocvente în sine. Fac și eu ca el. Dacă vreți, comentați dvs. (H.G.)

„Un bust din piatră  al poetului Adrian Păunescu a fost dezvelit, sâmbătă dimineaţă (în decembrie 2010, n.m), în comuna sucevană (sic!) Dumbrăveni, la eveniment fiind prezente câteva zeci de  persoane, între care oameni de cultură din Suceava, Galaţi, Botoşani Chişinău şi Cernăuţi. Bustul lui Adrian Păunescu a fost dezvelit în centrul comunei, acolo unde se mai află bustul lui Mihai Eminescu şi ale

(?! n.m.) prinţului Leon Ghika, fostul proprietar al moşiei din Dumbrăveni, prin osârdia căruia a fost ridicat şi inaugurat, încă în iunie 1902, primul bust al marelui poet, amplasat într-o aşezare rurală. (…)

            Hotârârea de a dezveli bustul lui Adrian Păunescu în comuna Dumbrăveni, potrivit primarului comunei, Ioan Pavăl a fost luată în semn de profundă recunoştinţă pentru contribuţia remarcabilă adusă la dezvoltarea literaturii române, la promovarea valorilor naţionale şi a adevărului istoric, (subl. mea) la consolidarea conştiinţei şi solidarităţii naţionale.  (…)

            Şi dacă există documente care atestă, potrivit preotului satului (!! n.m.) că Mihai Eminescu a fost născut la Dumbrăveni iar Adrian Păunescu îl avea drept idol pe Emiescu (sic!!), autorităţile au decis ca în faţa Ateneului din comună  (subl .mea) să fie ridicat un bust al poetului. Bustul  a fost dezvelit de primarul comunei, Ioan Pavel (sau Pavăl?? n.m.) şi de academicianul  basarabean, Mihai Cimpoi.

            În memoria poetului, Primăria a organizat după acest moment festiv simpozionul cu tema  Poeţi ai nemuririi noastre. Evenimentul cultural a continuat cu un moment de muzică folk, susţinut de  Adrian Beznă (!! n.m.) şi Cătălin Ungureanu.  Manifestarea s-a încheiat cu un  spectacol de  obiceiuri  şi datini de iarnă (…).
            Poetul Vasile Tărîţeanu, din Cernăuţi: ”este o mare tristeţe chiar dacă e sărbătoare prin faptul că Adrian Păunescu trebuia să trăiască, pentru că lumea mai avea nevoie de el, de vorba lui,curajul şi faptele lui, întru bine de ţară. Ori  el  fost unul dintre ultimii mari paşoptişti   (!! subl mea) care a continuat (? n.m.) să lupte pentru ţară, pentru viitorul ei. (…) De fapt Dumbrăvenii a (sic!!) demonstrat dintotdeauna şi mai bine zis de la Eminescu încoace că sunt receptivi la fenomenul cultural”.

            Academicianul Cimpoi a spus că primarul comunei, Ioan Pavăl a preluat un model de la italieni care îşi onorează personalităţile (subl.mea)

            Consiliul Local a aprobat ca patru mari oameni de cultură  (subl. mea) să fie făcuți (sic!!) cetăţeni de onoare. Este vorba de  critical (sic!) şi istoricul literar Alexandru Dobrescu,  scriitorul Valeriu Matei –Chişinău , poetul Emilian Marcu-Iaşi  şi poetul Viorel Dinescu –Galaţi.

            Primul bust din bronz al poetului a fost dezvelit pe data de 30 noiembrie pe Aleea Scriitorilor din  Alba Iulia, în prezenţa a peste două sute de persoane, localnici, autorităţi şi participanţi la Congresul Spiritualităţii Româneşti, manifestare al cărui (sic!!) preşedinte a fost în ultimii ani. ”

                                   

                                                                                    Sursa: Amos News

Un poem din viitorul volum

            infirmitate

cînd merg la o femeie

nu mă gîndesc la femei

ci la ce a scris nichita stănescu

despre femei

cînd am mers

cu un tramvai obișnuit

prin praga

nu prea m-am gîndit

la franz kafka și la zîmbetul lui

obosit pictat pe tricourile

vîndute în stradă

nici la sufletul lui care

atingea vag pietrele cubice

ale pavajului

ci la rîndurile lui

virgil mazilescu despre

copilăria lui franz kafka

asemenea infirmitate

pe care unii

o numesc postmodernism

este de neocolit

nu poți scăpa de ea

cum nu poți de moarte

căprioare n-am vînat

dar am mers cu tramvaiul

și am intrat în frizerii

și de fiecare dată cînd mă tund

cristian popescu intră

în frizerie odată cu mine

și foarfeca din părul meu

îi potrivește și lui mustața

cele mai frumoase

fraze despre femei

le-au scris un impotent român

și un homosexual american

de cîte ori îmi aduc aminte

de lucrul acesta

mă bucur

de paralizia mea reflexivă

ca un olog

împins cu căruciorul lui

de franz kafka

de-a lungul șinelor de tramvai

care taie praga în două

Din volumul trecutul e o sărbătoare, în pregătire la Editura Tracus Arte

Ioan Es. Pop și Ion Mircea laureați pentru poezia lor

    Îl felicit din toată inima pe Ioan Es. Pop, merituosul cîștigător al Premiului Cartea de Poezie a anului 2011!  Îmi doresc ca și la secțiunile pentru tineri autori juriul să fie la fel de inspirat și să nu cedeze presiunilor publicitare. 
    Îl felicit cu o mică anticipație și pe Ion Mircea care, după toate probabilitățile, va primi tot pe 15 ianuarie, la Botoșani, Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”. Ion Mircea este de altfel autorul uneia dintre cele mai bune cărți de poezie ale anului 2011: „Manuscrisul din insula Elefantina”, pare-se ignorat de juriul „Premiilor Cartea Anului”. Mai există posibilitatea ca juriul, aflînd despre evenimentul de la Botoșani, să se fi orientat în consecință.

            În anul 2011 au apărut numeroase cărți de poezie foarte interesante semnate, printre alții, de Gabriel Chifu, Ion Cocora, Elena Ștefoi, Diana Iepure, Paul Vinicius, Ciprian Măceșaru.

            În imagine, Ioan Es. Pop citind la Ziua ASB, decembrie 2011 (foto: Ștefan Dorgoșan).

*

Dintr-un anunț publicat pe Agenția de Carte am aflat că:

„Vineri, 6 ianuarie 2012, la sediul Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă din Bucureşti, s-a întrunit juriul Galei Tinerilor Scriitori / Cartea de Poezie a anului 2011. Juriul, format din acad. Eugen Simion, Daniel Cristea-Enache şi Bogdan Creţu, a anunţat câştigătorul Premiului Cartea de Poezie a anului 2011: Ioan Es. Pop, pentru volumul „unelte de dormit”, cu 10 desene de Dumitru Gorzo, Editura Cartea Românească. De asemenea, Juriul a anunţat nominalizările pentru cele trei secţiuni precizate în regulamentul Galei (listate în ordinea alfabetică a autorilor):

Tânărul Poet al anului 2011:

Ionuţ Chiva, pentru volumul „instituţia moartă a poştei”, Casa de Pariuri Literare

Medeea Iancu, pentru volumul „divina tragedie”, Editura Brumar

Ştefan Manasia, pentru volumul „motocicleta de lemn”, Editura Charmides

Tânărul Prozator al anului 2011:

Bogdan Coşa, pentru volumul „Poker”, Editura Cartea Românească

Augustin Cupşa, pentru volumul „Profesorul Bumb şi macii suedezi”, Editura Cartea Românească

Paul Mihalache, pentru volumul „Târg de arlechini”, Editura Tracus Arte

Tânărul Critic literar al anului 2011:

Bianca Burţa-Cernat, pentru volumul „Fotografie de grup cu scriitoare uitate: proza feminină interbelică”, Editura Cartea Românească

Adina Diniţoiu, pentru volumul „Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în faţa politicului şi a morţii”, Editura Tracus Arte

Doris Mironescu, pentru volumul „Viaţa lui M. Blecher. Împotriva biografiei”, Editura Timpul

Pentru premiul Tânărul Scriitor al anului 2011, Juriul va alege un autor dintre nominalizaţii la cele trei secţiuni. Câştigătorii celor trei secţiuni vor fi prezentaţi la Gala Tinerilor Scriitori. 

GALA TINERILOR SCRIITORI / CARTEA DE POEZIE A ANULUI celebrează cea de-a doua ediţie a Zilei Culturii Naţionale, duminică, 15 ianuarie 2012, ora 17.00, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” din Bucureşti.

Organizatorii Galei Tinerilor Scriitori / Cartea de Poezie a anului 2011 sunt Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Administraţia Fondului Cultural Naţional, Biblioteca Centrală Universitară “Carol I” şi Asociaţia EURO CULTURART. Moderatorul şi iniţiatorul evenimentului: Dan Mircea CIPARIU. Coproducători: Radio România Cultural şi TVR Cultural. Parteneri media: Şapte Seri, Cultura, AgenţiadeCarte.ro.”

„Oportunități”

Un fenomen ușor de constatat este înlocuire cvasi-totală a cuvîntului „ocazie” cu „oportunitate”, prin mimarea limbii engleze. În documente, care folosesc cu predilecție limba de neo-lemn, e aproape imposibil să mai vorbești despre „ocazii”, ci doar despre „oportunități”.

În curînd vom auzi/citi:

Echipa X a avut patru oportunități la poarta adversă.


Mașini noi și mașini de oportunitate.


Rochii pentru oportunități.


Cu oportunitatea zilei dvs. de naștere vă urăm...


Am cunoscut o tipă mișto, dar n-am avut oportunitatea s-o...

Limba păsărească

Iată în ce termeni se prezintă o ofertă trimisă prin email:

Sunt un finanţator eu sunt dispus sa se (sic!) imprumute la rata dobânzii de 2% pe lună, o sumă de 1.000 € la 1.000.000 €.(…) Există întotdeauna costurile care sunt de plătit aflate în îngrijirea dumneavoastră. Sper să aud de la tine. 

Nu am înțeles dacă vrea să împrumute altora (finanțator!) sau să SE împrumute de la mine.

Concluzia e oricum clară:

Nu vreau să mai aud de (la) tine!

„Negustorul din Veneția” - Prințul Marocului

În noaptea Anului Nou, printre sunetele petardelor ce răsunau în stradă, am încheiat traducerea actului II din „Negustorul din Veneția” (îmi propusesem ca termen 31 decembrie, am depășit cu 3 ore!). În acest act o frumoasă scenă este cea a alegerii casetei de către prințul Marocan. O puteți citi integral aici, pe blogul Căderea Bastiliei, unde am postat-o ca să nu ocup mult loc pe acesta. Mai jos aveți doar preambulul și o imagine cu David Harewood (Prințul Marocului în ecranizarea din 2004).

PORȚIA:        Strîngeți perdelele ca să privească

                        Nobilul prinț casetele acelea.

                        (Marocanului) Acum alege.

MAROCANUL: Prima-i de aur și pe dînsa scrie:

                        „Dacă m-alegi, iei dar rîvnit de mulți”.

                        A doua, de argint, promite astfel:

                        „Cine m-alege ia cît merit are”.

                        A treia, plumb funebru, dă povață:

                        „Cine m-alege riscă tot ce are”.

                         Cum o să știu de am ales ce-i bine?

PORȚIA:        Prințule, una dintre ele are

                       Portretul meu. Dac-o alegi, m-ai luat. 

90 000 de vizitatori!

Îndată după Anul Nou, acest blog a ajuns la cifra de 90 000 de vizitatori în cele 27 de luni de existență. Mulțumesc vizitatorilor și abonaților, acum în număr de 170, și sper să le mențin interesul tuturor treaz cu postări cît mai interesante, desigur în tema generală care va rămîne: „literatura și alte lucruri care dau farmec vieții”.

Villon - Balada din urmă

De luni de zile m-am blocat în autorul creator de obsesii și dependență pe nume William Shakespeare. Mă gîndeam c-am și uitat graiul lui Corneille. De aceea am decis ca măcar o jumătate de zi să traduc și altceva, din franceză, și am ales o baladă de Villon care a mai fost tradusă și de alții foarte bine, printre ei Romulus Vulpescu și Dan Dănilă. Dar cred că am găsit cîte ceva inedit (de pildă jurămîntul din strofa I) și mai ales am respectat în bună măsură rimele identice în toate strofele.

Francois Villon

            Balada din urmă (a Testamentului celui Mare)

Se-nchise diata lui colea:

Villon, sărmanul se sfîrși.        

Veniți la îngroparea sa
Cînd clopotul veți auzi.
S-aveți veșmînt roș arzător

Că, după cum a și jurat

Pe-al său cîrnat, muri de-amor

Cînd de pe lume a plecat.

Nu cred că vorba lui mințea,

Căci fără milă îl goni

Ura acelor ce iubea, 
Încît niciunde n-oți găsi
O tufă care n-ar păstra,  
Prins între spini și agățat,
Un petec din a sa giubea
Cînd de pe lume a plecat.

Cînd a murit, abia  avea
O zdreanță, spre-a se-acoperi
Și-n clipa morții-l chinuia
Săgeata ce Amor ținti:

O ascuțită pretucea
Chiar sub centură l-a-nțepat,
(Și ne-am mirat de-așa belea)
Cînd de pe lume a plecat.

Prințule-șoim, cînd se stingea,
Să știi c-a mai băut odat’
Un gît din vinul ce-i plăcea,
Cînd de pe lume a plecat.

La Mulți Ani! Urarea lui Oberon

În apropierea unui An Nou vă doresc tuturor celor care treceți pe aici multe bucurii și vă dedic orația lui Oberon așa cum i-am atribuit-o în vorbe românești în finalul „Visului de-o noapte-n miezul verii”, dar valabilă și iarna:       OBERON:                                    Iar perechile unite,                Cu iubire dăruite,                Să rămînă-n veci ferite                De necazuri felurite.                Alunițe, cicatrice,                Semne rele, cum se zice,                Să nu iasă, cînd vor fi,                Pe trup la ai lor copii.                Vărsați rouă după plac                                        În cămări și în iatac                 Pentru-a binecuvînta                               Pe toți cei ce ar intra.                 Cine-n ele va dormi                 Apărat de rău va fi.                          LA MULȚI ANI!

O boală periculoasă

Despre o boală incurabilă care afectează în jur de 100 000 000 de persoane pe tot Globul, dar din fericire e puțin răspîndită în România, puteți citi aici.

Cărți noi! Emil Lungeanu Călător în Parnas, Odiseea literară a lui Florentin Popescu, Editura Dacia XXI, „încercare monografică în versuri” * *

            Una dintre cele mai demențiale cărți pe care le-am citit în anul 2011 și de cînd mă știu, aparținînd de altfel unui autor extrem de serios și prețuit de mine, este această lucrare între epopee și monografie critică, o istorie literară rimată și ritmată. Emil Lungeanu este autorul mai multor  volume care ar putea căpăta calificativul „bizar”, de regulă combinînd cu mare rigoare informația exactă cu ficțiunea, ca în acea scurtă operă exemplară care este „Jurnalul lui Henry Wilde”, la care m-am referit cîndva. De data acesta, Emil Lungeanu scrie o bio-bibliografie a lui Florentin Popescu, vechi și binecunoscut combatant pe frontul istoriei literare dar și al criticii care a făcut oarecum uitate, prin aceste preocupări, propriile poeme, membru de vază al curentului literar semi-oficial de la Boema 133. 


Chestiunea uimitoare este că Emil Lungeanu își alcătuiește lucrarea în patrusprezece cînturi eroi-comice, cu accente parodice de un comic irezistibil ascuns sub emfaze homeride via G. Murnu. Noul Odiseu apare ca un erou legendar, înconjurat de ahei și troieni de circumstanță asupra cărora Homerul nostru ne face cu ochiul permanent. De fapt, exaltîndu-le numele și faptele ca unor eroi homero-virgilieni, Emil Lungeanu îi acoperă cu mantia unuei blînde luări în bășcălie. Iată cum începe Cîntul VII: „a fost odată, hăt, cu zece veacuri și-ncă trei/ mai înaintea vremurilor cînd cei doi gemeni mititei/ Quirinius Romulus și Remus încă se mai pișau pe ei,/ a fost odat un zeu faimos...”. La relatarea cutărei întîmplari se face aluzie la vremurile „lui Ioan Adam și Eva”. Cum se cuvine unei monografii, lucrarea se încheie cu un corp de 100 de note bibliografice, trimiteri către lucrări la care versurile autorului se referă direct sau prin perifraze precum și al o bibliografie a cîntatului Florentin Popescu. 


Dintre cîte mii de autori a avut și are literatura română, de la Mureșanu al lui Eminescu încoace, unul singur s-a învrednicit să fie eroul unei asemenea încordări epice în versuri, iar acesta a fost să fie Florentin Popescu. Fie să se bucure de înaltul priviliegiu!