LA MULŢI ANI 2010!

Peste cîteva minute va începe ultima zi a lui 2009, un an care mi-a adus, printre alte bucurii, acest blog. Mulțumesc celor care l-au vizitat și au citit ce am scris, celor care au comentat. Îmi doresc o legătură puternică și utilă cu toți prietenii și cititorii mei în anul care va începe. Vă aștept pe același blog să ne bucurăm de viață și de literatură. Iar tot ce-mi doresc mie, vă doresc și vouă. LA MULȚI ANI!

Cărți noi! Boris Marian Mehr – Bazar oriental, Editura Nouă

Se vede treaba că Boris Marian a ajuns la concluzia că, dacă se vorbeşte de disoluţia şi confuzia genurilor, e cazul să o practice deliberat, pe scară mare, fără nicio preocupare de ce-ar putea crede cititorul sau de sistematizare proprie. În veritabilul bazar se amestecă la liber toate mărfurile, într-o ordine pe deplin aleatorie: proză, poeme, amintiri, cugetări, scurte eseuri – de altfel toate textele sînt scurte, autorul e preocupat să treacă la textul următor. Fiecare text începe abrupt cu un citat din Eminescu sau cu un comentariu sever la Freud, cu un aforism sau cu un vers propriu, cînd nu cu o propoziţie banală. Indiferent. Important e că începe şi, la un moment dat, cu sau fără o concluzie se termnină ca să lase loc pentru începerea altui text al cărui gen nu este predictibil. În aceste condiţii, e de la sine înţeles că nu se poate exprima o judecată globală despre volum, însăşi valoarea produselor fiind foarte diferită. Avem şi obiecte de preţ, avem şi suveniruri de doi bani, turtă dulce şi condimente iuţi, unele peste altele. Poftiţi şi cumpăraţi!

Cărți noi! Attila F. Balázs Missa bestialis, Ed. Limes

Mulţi dintre cei mai valoroşi poeţi maghiari din România sînt relativ puţin cunoscuţi de cei care nu pricep limba lui Ady Endre. Traducerile din opera lor sînt rare şi au o circulaţie restrînsă, încît volumul editat acum de Mircea Petean este, din start, o excepţie şi o bucurie. În traducerea în limba română de Adela Iancu şi cu o prefaţă foarte serioasă de Ştefan Borbély, versurile lui Attila F. Balázs (semnat acum ca la noi, cu prenumele înainte) sună foarte bine exceptînd o folosire obstinată a epitetului antepus şi a unor inversiuni topice. Nu ştiu care e regula în maghiară. Poate e la fel ca în engleză şi în acest caz calchierea procedeului nu se justifică şi dă o notă de preţiozitate unor poeme altfel fruste. Este însă doar un amănunt care nu întunecă percepţia unui cititor atent, ce va găsi în versuri un discurs alert şi profund, “demonic” cu metodă şi destructurant cu ştiinţă. Aşa cum prefaţatorul remarcă, Attila F. Balázs este un revoltat care se vrea chiar iconoclast, dar este şi un abil orchestrator de efecte. Subtilitatea poetului se arată într-un text precum “oraşul surpat”, un strigăt puternic dar şi ironic pe tema “ubi sunt?” dintr-un “luxor lipsit de strălucire” ca şi în poemele lungi, atent construite cu aparenţa dezordinii.

Cărţi noi! Mircea M. Ionescu - Filozofia băşcăliei, Editura Play

Multe îmi plac la Mircea M. Ionescu începînd, fireşte, cu teatrul său. Atitudinea sa elegantă, bărbătească, dominată de fair-play în condiţiile în care, în sport şi în viaţa literară, noţiunea e pe cale de dispariţie, impune admiraţie. Am scris de multe ori despre Mircea M. Ionescu, subiectiv poate, influenţat de prietenia pe care o inspiră şi o atrage magnetic. M-am bucurat de aceea că doi prefaţatori de priceperea în teatru a lui Gelu Negrea şi Ion Parhon mi-au confirmat cu argumente, în primele pagini ale volumului de faţă, că piesele lui Mircea M. Ionescu trebuie admirate. În mod special cele două care compun cartea şi anume Filozofia băşcăliei (la titlul căreia nu ader însă) şi Născuţi să emigrăm. Sînt printre cele mai bune ale lui Mircea M. Ionescu. Dacă în ele întîlnim temele predilecte ale autorului: degradarea umanităţii sub presiunea “civilizaţiei” contemporane şi condiţia emigrantului (o obsesie firească a unui emigrant care a simţit pe viu toate durerile acestei condiţii), modul lor de expunere este superior altor texte. În plus, acete texte sînt mai “scenice” decît altele în care se mai întîmpla să primeze expunerea ideilor şi nu realizarea lor teatrală. După 13 cărţi, un autor poate să intre în rutină. Spre lauda lui, Mircea M. Ionescu tocmai se scutură viguros de ea izbutind, pe motivele predilecte ale teatrului său, să producă surprize şi performanţe.

Cărţi noi! Olga Delia Mateescu - Mierea şi canapeaua

Literatura dramatică semnată de Olga Delia Mateescu este vădit şi riscant experimentală. Ea nu se va lăsa în voia comodităţii pe care, în virtutea unei vaste panoplii de exerciţii actoriceşti, şi-o poate amenaja fără nicio dificultate. Dimpotrivă, acesta este sensul provocărilor continue pe care teatrul său le propune, va căuta „imposibilul” dincolo de orice schematism. Putem înţelege: ducînd la limite superioare interpretarea, nu mai rămîne interesant, ofertant pentru sinele creatoarei, în cealaltă ipostază, cea de creaţie textuală, decît să inoveze şi să încerce muchiile de cuţit ale unor zone neexplorate prin mijloacele actoriceşti.
Cartea de-acum conţine trei texte scurte, de facturi diferite, centrul de greutate fiind plasat la final (comedia suculentă „Canapeaua” distinsă la concursul de comedie românească FestCo 2009). Celelalte două piese sînt monodrama ingenioasă “Aniversarea” - cu 14 personaje din care apare efectiv unul singur - şi farsa într-un act “Nemuritorii”.
În opinia mea, în raportul operei sale cu critica, Olga Delia Mateescu a depăşit momentul unor simple descrieri tematice sau stilistice, meritînd, de acum, o desluşire mai profundă a resorturilor eului creator. Nu aceste rînduri succinte o vor face, dar sper că vor contribui la începerea unui asemenea demers.

Sarbatori Fericite!

Tuturor celor care urmaresc acest blog sau ajung doar accidental la el le urez Sarbatori Fericite si Anul Nou cu bucurie! LA MULTI ANI!

Singurul meu premiu din 2009

Multumesc juriului, regizorului Dan Tudor şi interpreţilor. Decernarea a avut loc pe 21 decembrie, zi mare, la Clubul dramaturgilor după lectura unei piese de Paşcu Balaci despre Revoluţia de acum 20 de ani. A fost singurul meu premiu pe 2009. Dar, ca în cunoscuta anecdotă, neavînd nicio carte apărută, n-am dat norocului nicio speranţă. Îmi doresc şi vă doresc un 2010 bogat editorial, eu cred că voi tipări patru cărţi proprii şi două antologii. Evident, sînt propuneri, iar Cel de Sus va dispune.

Cărţi noi! Daniel Bănulescu – “Fugi din viaţa ta, revoltătoare şi slută, în cartea mea”

Puţini autori români au talentul lui Daniel Bănulescu. Zicerea în proză a lui Daniel Bănulescu zboară firesc, ca un hulub pe lîngă nişte bombardiere cu sute de piese care le ţin artificial în aer, pe lîngă volumele celor mai preţioşi romancieri contemporani. Faţă de frăgezimea frazei lui, cele ale unor Agopian sau Vosganian par nişte baclavale uitate în frigider. Daniel Bănulescu e bun cînd reuşeşte şi sublim cînd ratează! Ratările lui intră automat în seria match-ball-urilor irosite de Ilie Năstase la Wimbledon, a penalty-urilor cu care naţionala de fotbal putea urca în semifinalele modiale. Cînd citeşti un roman de Daniel Bănulescu îţi vine să-l pipăi şi să urli ca Zorba Grecul: “Aţi mai pomenit o prăbuşire ca asta?!”
Primul lui roman, “Te pup în fund, conducător iubit”, anunţa cu marile lui calităţi şi defecte, modul de a şuta peste poarta goală după ce i-a driblat pe toţi. În loc să-l lase în colecţia debuturilor de aur mînjite cu magiun, Daniel Bănulescu s-a apucat să-l mai scrie încă o dată, să-l înghesuie într-un ciclu artificial din care a scris volumele unu şi trei. Pe lîngă a fi neuzitată, ideea de a rescrie un roman, bun sau rău, este păguboasă. Mai ales faţă de mobilitatea şi fantezia autorului, acest procedeu e perdant. La nivelul acţiunii şi naraţiunii, Daniel Bănulescu îşi propune probabil să le ridice complexitatea şi, de fapt, le încîlceşte.
Ceea ce rămîne, este formidabilul stil al prozatorului, modul strălucit de a găsi nişte sintagme care uluiesc publicul, acesta ajungînd să facă abstracţie de miza “meciului” a cărui desfăşurare este de altfel greu de urmărit din cauza păcatelor de construcţie. Daniel Bănulescu refuză o minimală construcţie romanelor sale, deşi mimează tocmai o elaborare complexă, piramidală etc. În fapt, el nu sesizează uriaşa lor prolixitate. Probă irefutabilă: titlul însuşi.

Cărţi noi! Theodor Vârgolici Mărturii literare (Ed. MNLR)

Mărturisirile istoricului literar, criticului Theodor Vârgolici vin tîrziu, cînd autorul a intrat în al nouălea deceniu al vieţii, şi sînt extrem de succinte, zgîrcite chiar cu cititorul. Cauza este modestia memorialistului care se teme tot timpul - o spune mereu – că va fi judecat ca un orgolios care evocă mari figuri ca să se pună într-o lumină avantajoasă. Acest scrupul extrem reduce numărul de pagini şi e păcat, căci sînt pline de savoare şi informaţii interesante. Nici aşa nu e rău, deşi darul de portretist al lui Theodor Vârgolici l-ar îndreptăţi să îşi spună mai des cuvîntul. Într-adevăr, istoricul alege pentru amitirile lui forma unor portrete bine conturate ale personalităţilor care i-au jalonat existenţa şi astfel, implicit, prin descrierea relaţiei cu autorul, aflăm aproape totul despre acest excesiv de modest truditor, la propriu, în vastele biblioteci. Zece figuri, dintre care opt români şi doi italieni, sînt vrednici să dea titluri celor zece capitole ale mărturiilor literare scrise de Teodor Vârgolici. L-am cunoscut mai bine pe Theodor Vârgolici cu prilejul unui juriu din care facem parte împreună în fiecare an. L-am admirat pe istoricul literar, de o exigenţă şi conştiinciozitate fără egal, de perfectă probitate, nelipsit de o undă de umor. Nu am ştiut însă, pînă la aceste mărturii, că Theodor Vârgolici este şi un condei sprinţar şi un excelent portretist.

Bridge on-line. Rezultate remarcabile :)

Name Score Rank
whata-axea 34.07 IMPs 1
mkucukgenc-haydari 26.15 IMPs 2
sirsharp-finecall 22.85 IMPs 3
hepto-mini9 21.63 IMPs 4
yavuzalp-Julidere 17.85 IMPs 5
dumansiz-ghoria 16.28 IMPs 6
mludi08-gurhan73 16.26 IMPs 7
masedu-lamesange 15.03 IMPs 8
…

... din 56 de axe participante Dumansiz (TUR)- Ghoria (ROU) locul 6 pe lama lor.

Cărţi noi! Stelian Tăbăraş - Zile de retrăit

Un moment foarte trist al anului 2009 a fost pentru scritori despărţirea de blîndul şi stenicul lor confrate Stelian Tăbăraş. Volumul său de amintiri,Stelian Tăbăraş Zile de retrăit, Editura Paralela 45, mult timp pregătit de autor, a apărut postum. Este o carte frumoasă, scrisă cu verva obişnuită a lui Stelian Tăbăraş, cu erudiţie neostentativă şi cu umor. Din cîte a trăit, scriitorul alege şi relatează cronologic, în capitole scurte, lipsite de titluri, doar întîmplări şi întîlniri semnificative pentru el şi care pot deveni ca atare pentru un cititor. Fapte memorabile autorul a văzut destule, mai ales ca redactor la Televiziune, şi apoi în calitate de călător prin Europa. Partea ultimă a cărţii combină memoriile cu un fel de jurnal de călătorie nesistematic, dar cu atît mai savuros. Capitolul final este o meditaţie foarte interesantă pe tema cărţii şi mai ales a dispariţiei acestui obiect. În curînd, spunea cu dreptate Stelian Tăbăraş, înainte ca volumele să fie înlocuite de cărţi electronice, vor dispărea manuscrisele: reconstituirea etapelor scrierii unei cărţi devine imposibilă din cauza computerului. Din nefericire pentru autor şi din fericire pentru cititori, electronică sau pe hîrtie, o carte durează cu mult mai mult decît cel care a scris-o. Uneori, ca în cazul regretatului Stelian Tăbăraş, ea îşi începe destinul după ce scriitorul l-a încheiat pe al său.

Şedinţa Comitetului ASB

Comitetul de conducere al Filialei Bucureşti a Uniunii Scriitorilor, întrunit la 11 decembrie cu 7 membri, prezenţi, 2 membri absenţi motivat, 2 invitaţi, a luat în discuţie, în urma adresei nr. 43 adresată de conducerea USR filialei, proiectele secţiilor filialei preliminate pentru anul 2010. S-au avansat numeroase propuneri de proiecte, altele urmînd a fi adăugate în funcţie de fonduri şi apariţia unor oportunităţi de realizare.
Comitetul de conducere al Filialei Bucureşti a ales de asemeni, prin vot secret, juriul pentru decernarea premiilor filialei pentru cărţi apărute în 2009. Volumele vor fi depuse de autori sau editori la sediul Filalei pînă la 1 februarie 2010. Din juriu vor face parte scriitorii: Ioana Ieronim, Eugen Simion, Octavian Soviany, Tudorel Urian, Radu Voinescu.