Mulţumiri de la Dosia!

Veterana pisică Dosia mulţumeşte celor dintre dvs. care au votat-o pe facebook.

Nu a ieşit între primele trei, dar a fost în partea superioară a clasamentului prin voturile dvs.
Ca urmare a primit un premiu de consolare în granule Royal Canin care-i plac foarte mult.

Obiceiul pisicesc de a se hrăni noaptea şi în doze mici a făcut-o să ronţăie la ele toată noaptea trecută şi mai are destule.

John Galsworthy ● Floarea întunecată.

A apărut la 23 mai 2012, în Colecția Nobel a Jurnalului Național, volumul 5:

John Galsworthy ● Floarea întunecată.

Volumul este prefațat de mine și am reconstituit cu plăcere și interes și biografia agitată autorului, în tabelul cronologic.
Îl recomand amatorilor de atmosferă victoriană și nu numai.
În opera extrem de vastă a scriitorului englez, laureat în 1932,
Floarea întunecată nu e un roman neglijabil, chiar dacă nu intră în ciclul Forsyte Saga.

28 mai. Ziua Națională a Republicii Azerbaidjan

Azi este Ziua Națională a Republicii Azerbaidjan, o țară în progres care s-a impus recent atenției Europei prin organizarea Festivalului Eurovision. Mulți oameni au putut vedea acum imagini din frumoasa capitală Baku și asculta cîntecele speciale ale acestei țări devotate muzicii ei tradiționale. Din partea mea, un sincer La Mulți Ani!

Colocviul de literatură SF și Fantasy "Ion Hobana" ediția a III-a. Premiile - Ion Hobana

Colocviul de literatură SF și Fantasy "Ion Hobana" a ajuns la ediția a III-a, desfășurată sîmbătă 26 mai la Centrul Calderon al Primăriei Sectorului 2 în organizarea SRSFF și ASB. Premiile - Ion Hobana, la a doua decernare, acordate de un juriu al SRSFF și ASB, au fost susținute financiar de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, mulțumiri deosebite cuvenindu-se dlui director Ioan Matei și dnei consilier Gabriela Răducanu.

Tema Colocviului: Utopie, distopie, anomie a fost dezbătură de nouă referenți cu contribuții remarcabile ca idei și ca stil al expunerii, și apoi, în cadru informal, de toți participanții. Eseurile prezentate vor fi publicate în revista „Luceafărul de dimineață”.

Premiile Ion Hobana pentru cele mai bune romane SF din 2011 au revenit scriitorilor Liviu Mircea Goga și Dan Doboș. Premiul „Opera Omnia” a fost decernat scriitorului Gh. Săsărman, venit anume de la Munchen pentru a participa la colocviu.

Participanții la ședința EUROCON de la Zagreb au adus o diplomă de încurajare oferită de acest for scriitorului Oliviu Crâsnic. Participanții s-au bucurat de perfecta ospitalitate a gazdelor de la Centrul Calderon (director dna prof. Mihaela Popescu) și de discuții dense într-o atmosferă plăcută, de distinsă colegialitate.

In imagini:
Eugen Lenghel, Cristian Mihai Teodorescu, Oliviu Crâsnic, Horia Gârbea
Liviu Mircea Goga, Gh Săsărman, Eugen Lenghel care a primit diploma pentru Dan Doboș,

Festivalul Tudor Arghezi prin ochii și aparatul foto ale unui suedez

Pe poetul Bengt Berg, unul dintre cei mai îndrăgiți de publicul suedez, acum și de cel românesc, cel puțin de partea lui gorjeană, l-am invitat la Tîrgu-Jiu unde a primit Premiul „Opera Omnia” al Festivalului Internațional Tudor Arghezi. Ajuns în patria sa, Bengt Berg mi-a trimis cîteva fotografii care ilustrează modul cum a văzut festivalul, Gorjul și România.

A descoperit un străvechi capac de hidrant pe Calea Eroilor, cînd mergeam spre Coloana Fără Sfîrșit, a găsit reflexul bisericii de pe aceeași cale într-o baltă lăsată de o plăcută ploaie de mai, i-a prins în cea mai surîzătoare ipostază pe Ana Blandiana și Gh. Grigurcu, ca și pe Ela Iakab și Dan Cristea. Iar din Vâlcea a apreciat ceramica de Horezu și micii și covrigii de la Dedulești. Aceștia nu apar în poze, ci doar în amintirile lui, cum m-a asigurat.

La ceremonia de decernare a Premiului Tudor Arghezi și a titlului de Cetățean de Onoare al orașului Tîrgu Cărbunești, am citit în română poemul „Simplitate” de Bengt Berg (traducere de Elena Nistor căreia îi sîntem recunoscători), urmînd ca el să recite apoi un fragment în limba suedeză. Lui Bengt însă i-a plăcut atît de tare recitarea mea, „simțirea” adică, întrucît nu înțelegea nimic, încît a declarat că renunță la lectura poemului și a provocat asistența să cînte cu el două strofe din „Yellow Submarine”. Le-a și cîntat dar asistența, deși majoritar compusă din elevi, intimidată și neobișnuită cu umorul suedez, nu prea l-a urmat.

William Shakespeare - Negustorul din Veneţia

În actul IV, scena 1, se află, între altele, celebrul monolog al Porţiei despre milă.
Iată un fragment în traducerea mea inedită ce va apărea în curînd la Editura Tracus Arte.

PORȚIA: Te cheamă Shylock?
EVREUL: Shylock mă numesc.
PORȚIA: Plîngerea ta nu e obișnuită,
Dar legile Veneției nu-ți impun
Să n-o pornești, dacă așa ți-e voia.
(lui Antonio) Ești debitorul lui, adevărat?
ANTONIO: Vai, așa zice.
PORȚIA: Polița aceea
E autentică?
ANTONIO: Da, recunosc.
PORȚIA: Atunci evreul să-ți arate milă.
EVREUL: Ce m-ar sili să fiu milos cu el?
PORȚIA: Nimic nu-i silnic cînd te-arăți cu milă.
Această însușire e ca ploaia
Căzînd din cer. De două ori sfințește:
Pe miluit ca și pe milostiv.
E preț înalt în tot ce-i mai de preț:
Mai mîndră pentru regi decît coroana.
Sceptrul îți dă domnia pămîntească,
Inspiră venerație și teamă
De majestatea proprie unui rege.
Dar mila e mai mult decît un sceptru,
Ea stă pe tron în inima regală
Și-i însușire chiar lui Dumnezeu.
Puterea pe pămînt este asemeni
Celei divine doar prin milă. Deci,
Evreule, cerînd dreptate, cată
Să înțelegi că mîntuirea ta
Nu în dreptate se găsește, ci în milă.
Toți ne rugăm de miluire și-nvățăm,
Rugîndu-ne, să fim îndurători.
Spun toate astea ca dreptatea ta
Să fie înmuiată azi în milă.
Iar dacă nu, desigur, venețiana
Justiție va trebui să dea
Sentința cuvenită contra lui.
EVREUL: Răspund de tot ce fac și cer dreptate:
Tot ce prevede polița pretind.
PORȚIA: Nu e în stare să-ți achite suma?
BASSANIO: Ba da, plătesc pe loc în fața voastră
O sumă dublă. Dacă nu-i destul,
Sînt gata să achit și înzecit.
Girez cu capul meu, cu mîini, cu suflet.
Dacă nici asta nu-i destul, vă spun:
Atinge culmile ticăloșiei.
(Dogelui) Acum, o dată, treceți peste lege
Și vă implor să stați în locul ei,
Greșind puțin pentru un mare bine,
Acestui diavol refuzîndu-i vrerea.
PORȚIA: Nu e posibil. Legea venețiană
Nu poate suferi o derogare
La placul nimănui, iar precedentul
Ar duce la greșeli tot mai adînci,
Primejdioase. Nu e admisibil.
EVREUL: Avem un Daniel ! Un Daniel
Veni să judece! Te venerez.

Al Treilea Colocviu Naţional de SF şi Fantasy „Ion Hobana”

Societatea Română de Science Fiction şi Fantasy în parteneriat cu Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti şi Primăria Sectorului 2 Bucureşti, organizează cel de al treilea Colocviu Naţional de SF şi Fantasy „Ion Hobana” având tema „Utopie, distopie, anomie” şi decernează Premiile Naţionale SRSFF "Ion Hobana" în ziua de sâmbătă 26 mai 2012, manifestarea fiind pe agenda Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional din România.

Evenimentul are loc la Centrul Calderon, str. Jean-Louis Calderon nr.39, sector 2, București.

Premiile Naționale SRSFF „Ion Hobana” sunt decernate de un juriu constituit din reprezentanți ai ASB și SRSFF (cu sprijinul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național) ce va acorda Premiile Naționale SRSFF „Ion Hobana”, pentru cele mai bune volume românești SF și Fantasy din anul 2011.

În cadrul colocviului vor fi prezentate comunicări de către critici literari, scriitori consacraţi ai genului SF şi fantasy, publicişti şi eseişti ce urmăresc fenomenul: Gheorghe Săsărman, Horia Gârbea, Gelu Negrea, Liviu Radu, Cosmin Perța, Eugen Stancu, Cătălin Badea-Gheracostea, Cristian Mihail Teodorescu, Dănuț Ungureanu, Eugen Lenghel, Cristian Tamaș, Antuza Genescu.

Horia Gârbea, Preşedintele ASB va coordona lucrările Colocviului şi decernarea Premiilor Naționale SRSFF Ion Hobana.

Palmaresul Festivalului Internațional Tudor Arghezi

Palmaresul Festivalului Internațional Tudor Arghezi
Târgu- Jiu și Târgu Cărbunești 18-20 mai 2012

1. Premiul “Opera Omnia” atribuit unor scriitori străini de prestigiu internaţional:
Bengt Berg, Suedia
Lidija Dimkovska, Macedonia/ Slovenia

2.Premiul “Opera Omnia” atribuit unor scriitori români de prestigiu, acordat de USR:
Ion Pop (critică literară)
Aurel Pantea (poezie)

3. Premiul pentru promovarea operei argheziene:
Mircea M. Pop, Germania
Adam Puslojic, Serbia
Gelu Costea, România

4. Premiul “Opera Prima” (debut în volum):
Laurenţiu Belizan, Buzău

5. Premiul pentru volum în manuscris:
Radu Niţescu, Bucureşti

6. Premiile pentru grupaj poezie:
Premiul I- Mihai Gheorghe, Motru
Premiul al II-lea şi Premiul revistei ,,Ramuri” Craiova- Lupaşcu Ana-Maria, Suceava
Premiul al III-lea- Andreea Teliban, Bucureşti
Menţiune – Andra Gabriela Prodea, Bucureşti
Premiul revistei Acolada Satu-Mare - Marina Popescu, Bucureşti
Premiul revistei Argeş, Piteşti – Andrei Velea, Galaţi

7.Premiul pentru argheziologie:
Ela Iakab, Lugoj, pentru volumul “Deşertăciune şi asceză”

Juriul Naţional: Co-preşedinţi: Ana Blandiana, Dan Cristea;

Membri: Paul Aretzu, Mircea Bârsilă,
Gelu Birău, Zenovie Cârlugea, Ion Cepoi, Gabriel Chifu, Nicolae Dragoş,
Dragoliub Firulovici, Horia Gârbea, Gheorghe Grigurcu,
Ion Popescu-Brădiceni, Spiridon Popescu;

Secretar juriu: Viorel Surdoiu

Directorul Festivalului: Ion Cepoi
Director onorific: Horia Gârbea

În imagini: Bengt Berg și Lidija Dimkovska primind Premiul Arghezi 2012 (foto: Viorel Surdoiu)

Ați mințit poporu’ cu plagiatoru’

În mediile universitare, guvernul Boc și ministrul Funeriu nu s-au bucurat de mare simpatie. În timpul lor, salariile s-au tăiat cu 25%, doctoratele au încetat să mai fie recompensate cu vreun spor, iar la promovarea în posturi didactice n-a mai fost recunoscut... criteriul activității didactice!
Și totuși, în fața articolelor, fostului de-acum, ministru Mang, profii au exclamat: „Domnule, nici chiar așa!” Iar demiterea lui întîrziată a redus mult, cel puțin în această breaslă, cota noilor guvernanți.
Pentru că la noi, unde se pun etichete prea ușor, un caz, e drept scandalos, e identificat cu toată breasla. Deunăzi un tabloid făcea socoteala (cum calcula nu se știe) cîtă șpagă ia un medic! Dar am fost și eu în spitale și cel mai adesea am convins cu greu cîte un medic să accepte, în semn de sinceră mulțumire, o carte sau o cutie de bomboane.
Nu toți medicii sînt șpăgari și nici toți universitarii plagiatori. În învățămînt se muncește mult pe bani puțini. Am cunoscut decani și rectori care își improvizaseră un pat la facultate pentru că uneori nu mai avea rost să se ducă acasă după miezul nopții, cînd a doua zi, la prima oră, îi așteptau altă ședință ori cursul de toate zilele. Din acest punct de vedere, numirea unui ministru plagiator a constituit un afront adus celor care lucrează efectiv onest în învățămînt, umiliți de nepăsarea și grobianismul unor studenți băgați cu ghiotura, fără admitere, pentru a se obține finanțare ca și de suficiența celor care-și închipuie că să predai un curs e floare la ureche.
Poporul a fost mințit expunîndu-i-se și fiind dat afară cu incredibilă ezitare un profesor atipic.

P.S.:
Din fericire, se pare că se va adopta finanțarea nu pe „cap de student”, ci pe program de studii, astfel că, de suma alocată, o facultate își va putea școli 5, 10, sau 50 de studenți după cum va dori, impunînd examene de admitere și exigența firească și trimițînd profitorii „studenți” care se înscriau la „studii” pentru cămin, reducere la transport și mica/marea bișniță de campus (y compris droguri) acolo unde le e locul: la sapă și la coada vacii. Că, vorba lui Moromete: ne-apucarăm acum să „studiem”.

Lansare "Trecutul e o sărbătoare" la MNLR. Miercuri la 14.14. Aurel Pantea și Ion Pop vor primi Premiul Tudor Arghezi la Tîrgu Jiu

Vă invit la lansarea volumului meu de poezie „Trecutul e o sărbătoare”, miercuri 16 mai ora 14.14 la Muzeul Literaturii Române din București, Bd. Dacia nr. 12. Volumul a apărut la Tracus Arte și va fi prezentat în cadrul Tîrgului național al Cărții de Poezie. Cu același prilej va fi lansat volumul „Fragmente dintr-un viu” de Ioana Greceanu apărut la aceeași editură.

Sîmbătă 19 mai, volumul „Trecutul e o sărbătoare” va fi lansat la Tîrgu Jiu cu prilejul unui recital poetic la Teatrul Elvira Godeanu. Manifestarea face parte din programul Festivalului Internațional Tudor Arghezi.

În cadrul festivalului vor primi Premiul Tudor Arghezi, acordat de Uniunea Scriitorilor din România, pentru valoarea întregii lor opere prof. dr. Aurel Pantea (pentru poezie) și prof. dr. Ion Pop (pentru critică). Vor fi prezenți și laureații ediției precedente: poeta Ana Blandiana și criticul Dan Cristea. Premiul Tudor Arghezi pentru scriitori străini, acordat Consiliul Județean Gorj și Primăria Tîrgu Cărbunești va fi acordat poeților Lidija Dimkovska (Macedonia/Slovenia) și Bengt Berg (Suedia). Toți laureații, români și străini, vor deveni cetățeni de onoare ai orașului Tîrgu Cărbunești, localitatea natală a lui Arghezi.

Poezie argentiniană la USR

Șamanul și jocurile (II) - Comunicare la Colocviul romanului - urmare

Voit sau nu, titlul colocviului şi întrebarea „Cum se scrie un roman?” introduce corect reflexivul. Romanul se scrie, nu este scris. Prin fixarea cadrului acţiunii, a personajelor şi a unor fire epice, autorul este prizonierul (apropos şi de dilema prizonierului) unui păienjeniş complex din care nu poate scăpa. Asemeni lui Tezeu, firul Ariadnei îi dă o cale adesea univocă de ieşire. Dacă n-o urmează, e pierdut.

Dacă un autor ignoră datele de cadru şi caractere, de pildă îl pune pe Pascalopol să vină la Moş Costache cu un Ferrari sau pe Otilia să zboare peste Calea Victoriei, e în plină fantasmagorie şi nu mai interesează pe nimeni. Reciproc, dacă Margareta Maestrului sau frumoasa Remedios nu zboară, ele îşi ratează condiţia pentru care au fost programate şi romanul se duce la vale.

Scrierea unui roman este, cum s-ar zice în matematică, mărginită şi superior şi inferior.
Asemeni algoritmului „Life simulation”, dacă o celulă e lăsată singură, neconcatenată altora, ea moare. Prin înmulţirea însă a celulelor în jurul ei, apare sufocarea de suprapopulare şi moare întregul grup. Din această dilemă, romancierul poate de regulă ieşi, cum ziceam, pe drumuri puţine, adesea unice, dictate de condiţii. El nu e nici pe departe un demiurg, cum poate cu naivitate crede, ci un cetăţean turmentat care va sfîrşi prin a vota cu cine trebuie sau, mai exact, supusul unui regim tiranic.

Faptul că există atîtea romane proaste sau ilizibile la noi, pe care le descoăr cu iritare zilnic, se produce din cauză că majoritatea autorilor refuză să accepte aceste adevăruri simple.
Este o prostie să credem în determinare unică şi în general într-un determinism îngust, dar a avea o atitudine de voluntarism înfumurat faţă de probabilism, confundînd aleatoriul cu arbitrarul, e o prostie şi mai mare. Ce-am crede noi, dacă, de exemplu, un Camil Petrescu ar face, prin arbitrarul voinţei sale, ca Emilia să se lase de prostituţie şi să devină soţia tandră a lui Ladima, doamna T. să-l ia de soţ pe Fred şi să-i gătească chifteluţe, iar Lumînăraru şi Gheorghidiu să-şi afle căinţa la mănăstire? Şi totuşi asemenea exemple se pot da, chiar din marii scriitori. Să nu uităm că Gore Pirgu, ajunge, prin voinţa fiului (fiului lui Ion Luca, fireşte) subsecretar de comisie la Liga Naţiunilor şi proprietar de castel istoric în Ardeal. Ion Luca însuşi plănuia o comedie în care Jupîn Dumitrache să devină senator, Chiriac prefect şi Rică Venturiano ministru. Improbabilităţi flagrante. Poate faptul că n-a mai scris-o arată că şi-a luat seama, văzînd în ceasul al doisprezecelea eroarea.

Există triburi care nu fac legătura cauzală între actul sexual şi naştere. Romancierul ar putea să încerce însă, punînd lucrurile cap la cap, să stabilească puţinele grade de libertate pe care le are şi să-şi minimizeze pierderile. În niciun caz să forţeze uşile pe unde nu poate intra decît făcîndu-se de rîs. Condiţia sa e tragică, de prizonier al propriei plase, cu atît mai deasă cu cît e mai bine ţesută, dar poate fi asumată cu resemnare şi curaj.
Oricine a văzut un film bun american, mai ales unul de desene animate, care se adresează în principiu unor spectatori care trebuie convinși de veridicitatea acțiunii prin argumente foarte limpezi, a remarcat perfecta coerență a detaliilor scenariului.

Într-un film precum UP, suflanta cu care bătrînelul Karl Frederickson își alungă frunzele uscate de pe peluză și furtunul cu care o udă în primele scene, devin elemente vitale ale acțiunii în preajma deznodămîntului și efectiv rezolvă respectiva acțiune în mod ingenios, dar printr-un impecabil determinism.
Niciun fenomen din univers, oricît de simplă ori complicată i-ar fi ecuaţia nu poate fi studiat şi cu atît mai puţin modelat, în sensul matematic al termenului, dacă nu i se studiază condiţiile la limită. Măcar atît profit să tragă literatura din fizică!

În concluzie, Balzac avea dreptate: este uşor a scrie un roman dacă ignori orice condiţii la limită şi orice determinări şi vei obţine o ciulama inmanjabilă. Este însă la fel de uşor să studiezi şi să accepţi limitele şi să nu te crezi mai deştept decît natura, contrazicînd-o.

Ajungem astfel să avem răspunsul, demonstrat inginereşte, la întrebarea: Cum se scrie un roman?
Exact aşa! Se scrie. Singur!

În imagine: lucrările colocviului în Sala Senatului Universității 1918 din Alba Iulia. Nicolae Manolescu, Marta Petreu, Horia Gârbea, Gabriel Chifu