miercuri, 26 octombrie 2011

Cărți noi! Mircea Florin Șandru - Ca silabele unui mare pian, Editura Eminescu * *

Se împlinesc aproape patru decenii de cînd Mircea Florin Șandru scrie poezie, a adunat peste douăzeci de volume. Talentul său, remarcat încă de la debut de Nicolae Manolescu și de alți critici se așează acum în tipare postmoderne, chiar dacă un ciclu final din prezentul volum conține „exerciții în stil clasic” în care poetul dă dovadă de rafinament și știința prozodiei, cu meșteșugite rime interioare. „Pe Königensteasse, cu vechile case,/ Trăsurile curg spre porți la Hofburg,/ Sub voal de mătase râd chipuri frumoase/ în sala de bal a bătrînului burg”. Chiar în textele care adoptă o recuzită înoită și în care apar crizele de anxietate ale omului contemporan, (ne)civilizat de tehnologie, Mircea Florin Șandru păstrază unele înfiorări romantice și cascade de comparații: „Se lasă seara în Cartierul de Vest și avioane trec triste,/ Sfâșiind cerul cu prova lor rece de aluminiu./ Vino și vom dansa,/ Vom aluneca pe covoare uriașe, Muzica ne va lovi în stern ca o catapultă”. Mircea Florin Șandru scrie mult și unele repetiții și scăderi sînt inerente cantității. Dar este indiscutabil un poet care își cunoaște meseria.

4 comentarii:

  1. Mircea Florin Şandru28 octombrie 2011 la 05:20

    Dle Gârbea, pentru mine nu existaţi ca poet, iar calităţile de critic literar nu vi le recunosc. Sunteţi şi veţi rămâne un dramaturg şi un prozator notabil. Felul în care aţi comentat ultimul meu volum de poeme, din vârful limbii şi cu un neavenit aer de superioritate, ca şi când aş fi un debutant care trimite primele sale versuri către "Poşta redacţiei", nu vă face cinste. Permiteţi-mi de aici înainte să nu-mi mai scot pălăria în faţa dumnaeavoastră şi să nu vă mai dăruiesc cărţile mele, Mircea Florin Şandru.

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Mircea Florin Șandru
    Unde dai și unde crapă! Eu am scris cu simpatie și recunoscînd calitățile dvs. și dvs. vă supărați ca văcarul pe site.

    E dreptul dvs. să vă scoateți sau nu pălăria și dreptul meu să scriu ce vreau și cum vreau despre versurile dvs. De altfel nu e niciun accent minimalizator în semnalarea mea. Dar nici elogii mai mari decît v-am adus nu le-aș considera justificate.

    Ca poet cred în continuare că aveți talent. Ca om, după această ieșire de orgoliu demențial, nu vă disprețuiesc. Sînt mai degrabă îngrijorat pentru sănătatea dvs.

    RăspundețiȘtergere
  3. Orice scriitor care ia hotărârea să publice o carte ar trebui să conştientizeze ab initio că odată cu apariţia ei îşi asumă nişte virtuali factori… de risc, ce pot fi incluşi în capitolul „Riscurile meseriei”…
    Cu alte cuvinte, ieşirea din conul de umbră al anonimatului e opţiunea personală a oricărui autor ce-şi pune semnătura pe un op. Însă a „dărui” o carte unui om care, atenţie!, nu există ca poet şi ale cărui abilităţi de critic literar nu le recunoşti – parafrazez aserţiunea poetului Mircea Florin Şandru –, cu veleitatea că beneficiarul „cadoului” ar fi trebuit să scrie musai encomiastic despre stihuirile tale, e o chestiune ce iese din aria minimală a logicii elementare.
    Desigur că Mircea Florin Şandru nu e nici pe departe un poet anonim, cum la fel de limpede e şi faptul că Horia Gârbea – a cărui brevilocvenţă e bine ştiută şi binevenită în publicistica literară – n-a scris absolut nimic vexatoriu la adresa… „silabelor” unui… „mare pian”… În paranteză fie spus, poate mă lămureşte cineva cum devine cestiunea cu pianul care, în loc de sonuri muzicale, emite… silabe… Să ne înţelegem: nimeni nu poate scrie cărţi geniale în fiecare săptămână, lună sau…. Ba, uneori, nici măcar titluri , vorba poetului, notabile… Din păcate hybrisul recrudescent al unor autori atinge cote îngrijorătoare. Per conclude, deşi nu posed un atare accesoriu vestimentar, jos pălăria, domnule Horia Gârbea!

    River

    RăspundețiȘtergere
  4. @ River
    Mulțumesc, cred că ați rezumat concludent situația.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

Arhivă blog