vineri, 21 octombrie 2011
Silverstone - echipa Mansell
Fiecare dintre cele șapte echipe purta numele unui pilot cunoscut al Marii Britanii.
Am făcut parte din echipa 92-Mansell. În poză primul din stînga alături de coechipierii români și doi britanici și de instructorul Andrew. El ne-a condus peste tot, dar la fiecare etapă am avut alți instructori, speciali pentru tipul respectiv de curse.
Performațele mari-mici se treceau în fieare etapă pe bonul din ecuson pe care nu mi-e rușine să-l reproduc. Au contat în rezultatele mele mai modeste, dar nu neglijabile, lipsa de experiență în condusul de zi cu zi și vîrsta, cu 15-20 de ani mai mare decît a coechipierilor mei. Dar nu scorul a fost important (locul 5 din 8 la monoposturi nu mi se pare chiar jenant), ci bucuria autodepășirii și distracția.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări populare
-
Nu e ușor să fii membru al conducerii USR și/sau al comisiilor sale. Se crede că e simplu. Dar faptul de a încerca să faci ceva împotriva ce...
-
La editura Cetatea de Scau n din Tîrgovişte a apărut volumul 1 din însemnările şi memoriile bunicului meu, generalul Titus Gârbea (1893-1...
-
În fiecare dimineață, fiul meu, Tudor, mă trezește cam cu aceeași replică: - Tati, trezește-te odată! Trebuie ...
-
N-am mai fost la un meci de fotbal pe stadion de dinainte de revoluție. Nu mergeam nici acum, dacă nu mă invita dl. primar Neculai Onțanu că...
-
Am regăsit, în urma unei sugestii primte dintr-o corespondență privată, un text pe care l-am tradus mai demult, un poem foarte cunoscut în...
-
Uniunea Scriitorilor din România atrage atenția asupra degradării continue a limbii române şi a nivelului de cultură din spațiul public ...
-
Statuia Împăratului Traian a fost dezvelită electoral de primarul Oprescu pe treptele Muzeului de Istorie (fosta Poștă Centrală) din Calea ...
-
Au și trecut 34 de ani. Aveam 14 ani și eram în bucătărie, cu întrega familie, minus bunicul meu care lucra (scria) la demisol, voiam să pre...
-
La 31 martie, Nichita Stănescu ar fi împlinit 77 de ani. Nod 19 Murise îngerul, dar nu l-am putut ține în brațe, se făcuse de apă și mi-a cu...
-
PROGRAM al candidatului Horia Gârbea ...
Arhivă blog
-
►
2015
(64)
- ► septembrie (3)
-
►
2014
(210)
- ► septembrie (14)
-
►
2013
(212)
- ► septembrie (17)
-
►
2012
(219)
- ► septembrie (19)
-
▼
2011
(468)
-
▼
octombrie
(43)
- Cununa de Lauri – fals jurnal grecesc (II)
- Soare de toamnă. Frunza vedetă
- Cărți (ca și) noi! Emil Mladin - Haimanaua, Ed. Id...
- Cărți (ca și) noi! Emil Mladin - Haimanaua, Ed. Id...
- Cu Tudor Călin Zarojanu despre lectură la TVR
- Cununa de Lauri – fals jurnal grecesc
- Cărți noi! Dorina Brândușa Landen - La nord de suf...
- Din nou monopostul 17
- Fragment dintr-un interviu cu Lucia Negoiță
- Clubul dramaturgilor - o nouă lectură
- Romanul anului 2011? Sondaj
- Evocare și lansare Constantin Stan
- Cărți noi! Mircea Florin Șandru - Ca silabele unui...
- Cutremurul și fațada
- Din nou Silverstone. Ca pilot de Audi și triumfal ...
- Berea amară a străinătății...
- Londra după Silverstone. De la caii putere la caii...
- Silverstone - echipa Mansell
- Un pilot de duminică la Silverstone
- "Românii au talent"!
- Fanfara și coliva!
- Evoluția societății și cutremurele nu sînt predict...
- E arrivato... Zampano!
- Cărți noi! Adrian Pârvu - Poetul, vărul și poporul...
- Silverstone, toamna
- Viorica Răduţă despre „pantera sus, pe clavecin”
- Cărți noi! Dana Catona Prințesa portocalie, Editur...
- O surpriză de la Baki Ymeri
- Alexandru Istrate (1930-2011)
- Crime la Elsinore (2006) - acum eCarte
- Scriitori, vi se pregătește ceva! De fapt e gata. ...
- Luceafărul For Ever
- Afinitățile elective
- Scriitori surîzători (Balcic și Sf. Constantin și ...
- Balcic și Sf. Constantin și Elena
- Inima Reginei (II)
- Inima Reginei
- Uniunea Scriitorilor – nomenclator de profesii
- Dan Bălănescu Ambasada veselă – povestiri umoristi...
- Cărți noi! Eugen Dumitru - Decalogul unei blonde E...
- „Tradiții” sau Dreptul de a nu deveni „știre”
- Cărți noi! Șerban Mărgineanu - Caviarul câinelui d...
- Clubul dramaturgilor - o nouă stagiune
- ► septembrie (33)
-
▼
octombrie
(43)
-
►
2010
(391)
- ► septembrie (35)
O experienţă unică şi o amintire inedită. Dar cu viteza cum a fost? Cred că aveţi multe senzaţii şi percepţii noi de descris dincolo de rezultatul final, eu unul sunt curios.
RăspundețiȘtergere@gabi c. Nu am forțat la tururile de pe circuitul mare de F1. Instructorii mă îndemnau. Dar am depășit rareori 90 mile/h adică 144 km/h. Am urcat maximum pînă la 120 adică 180 km/h. Percepția vitezei e diferită, pare că mergi mai încet în mașinile grele ca Nissan. În schimb cu monopostul cu vîntul în cască la 100 crezi că zbori. Mergînd repede, liniile drepte par scurte, știi că vine curba și eu unul lăsam accelerația. Un mare avantaj e cutia automată, fără ambreiaș, cu schimbătorul la mînă (dreapta sus și stînga pt. jos).
RăspundețiȘtergereMai interesante decît goana pe circuit mi s-au părut poligonul și raliul pe macadam cu noroi unde schimbi pîna la a 3-a. Nu mai spun de off road unde am coborît o scară de vreo 15 trepte cu un fel de „ARO” care părea un jaf dar era extrem de puternic și care urca pe pante de 75 e grade, de nu vedeai decit cerul.
RăspundețiȘtergereÎn schimb la turul cu pilotul, care taia toate curbele, nu vira practic, senzatiile s-au anulat, viteza era prea mare. De fapt nu avea mai mult de 150 MI/h, deci vreo 240, dar fiind un Lotus foarte ușor era ca un zbor la rasul solului. A parcurs circuitul de 6 km în 2 minute, nu e nimic de spus, a fost ca și cum aș fi călărit o ghiulea ca Munchausen.
RăspundețiȘtergereE o experiență interesantă. Sunt sigur că aceasta va avea ecou într-una din cărțile viitoare.
RăspundețiȘtergereFoarte interesant, o experienţă unică. Mulţumesc.
RăspundețiȘtergere