In Memoriam B. Elvin

Am aflat cu tristețe vestea încetării din viață a reputatului scriitor Elvin Bernstein (B. Elvin), unul dintre decanii de vîrstă ai Uniunii Scritorilor. Fie să găsească pacea veșnică!

*

B. Elvin s-a născut la Moinești la 24 august 1927. Din cauza etniei sale, a fost împiedicat să studieze la Liceul “Mihai Viteazul”, fiind obligat de legile rasiale ale timpului la muncă forțată. A reusit să urmeze cursurile Liceului “Cultura”-Max Aziel, unde l-a avut ca profesor de limba română pe Mihail Sebastian. A debutat ca publicist în revista “Caiete culturale”, editată chiar de el, iar ca literat, în ziarul “Ecoul” (1944), cu un medalion G.B.Shaw, semnat cu pseudonimul Paul Scorțeanu. După absolvirea liceului, a urmat cursurile de Estetică ale Facultătii de Filosofie din Universitatea București. Ca student și apoi absolvent a colaborat la revistele: “Contemporanul”, “Gazeta literară”, “Luceafărul”, “Viata românească”.

După absolvirea facultății, în anul 1950, a lucrat la Editura Tineretului, dar a fost exclus din partidul comunist și din editură. Ulterior a scris și publicat volumul “Anatole France”, care i-a atras excluderea din din redactiile la care activa, timp de trei ani. Volumul era îndreptat împotriva fanatismului politic și era inspirat de revoluția anticomunistă maghiară din 1956. Ulterior a reusit să devină secretar literar la Teatrul de Comedie și apoi Teatrul National “I.L.Caragiale” din București, unde a initiat și a editat vreme de 20 de ani publicația trimestrială “Caietele Teatrului National”, una dintre cele mai valoroase publicații culturale a anilor ’70-’80.

După revoluție, începînd din 1992, B. Elvin a devenit redactor șef al altei publicații de prestigiu: „Lettre Internationale” – ediția română, pe care a condus-o pînă la sfîrșitul vieții. B. Elvin a fost un scriitor atașat mișcării teatrale, a scris critică de teatru și a făcut parte din Secția de dramaturgie a Asociației Scriitorilor București. În afară de activitatea sa publicistică, a publicat numeroase volume de eseu și romane între care: “Dupa o lunga și grea suferință” (1973), “Partea mea de comedie” (1974), “Prin ce se deosebește această noapte?” (1977), “Hotarul imaginar” (1980), “In continuare” (1982), “Colțurile cercului” (1985), “Patru și un absent” (1988).

Prin dispariția lui B. Elvin, literatura română, presa noastră culturală și lumea literară din România suferă o grea pierdere.