luni, 17 octombrie 2011

Cărți noi! Adrian Pârvu - Poetul, vărul și poporul, Editura Tracus Arte * * *

Bizar, amețitor, greu de situat, Adrian Pârvu, debutant în al șaselea deceniu al vieții, este un ziarist care a cochetat multă vreme cu lirica. Primul lui volum, Poetul, vărul și poporul, Editura Tracus Arte, are o structură curioasă, violent duală.

Numai că poemele celor două cicluri, complet diferite ca intenții și mijloace, nu sînt grupate fiecare în zona lor ci așezate alternativ. Astfel cititorul trece, ca popa de pe podul lui Păcală, de la călcătura tare a unor texte prozaice, vag revoltate, bine înfipte în realitate, amintind și prin scriitură profesiunea autorului, la cea moale: poeme metafizice intitulate „Căderile” și numerotate de la I la XXI (cîte secole de la Hristos, nu-i așa). Aceste fiind, după cum autorul anunță explicit, interpretăpri laice ale textului biblic. Deși „laice”, versurile au tonul este al „originalului”: „Cînd a căzut a doua pecete/ a doua făptură vi a glăsuit zicând: / Vino și vezi!/ Și un alt cal,/ un cal roșu s-a arătat, și a primit o sabie cel ce sta călare,/ să ia pacea de pe pămînt” etc. În ele avem mai curînd o fascinație a incantațiilor decît o interprtetare a scrierii sacre.

Care este adevăratul Adrian Pârvu? Amîndoi, desigur. Chiar dacă, puse sub două heteronime, cei doi poeți pe care îi adună cartea ar putea lesne trece drept persoane diverse. Pur și simplu, omul e bivalent și își lansează în explorarea sinelui două expediții diferite în direcții opuse dintre care una „La marginea incompatibilă a poporului său” iar alta spre sinele mistic.

Care e mai bun poet? Eu îl prefer pe primul, cel care scrie „cu personaje” recurente: poetul, vărul și, mai ales, poporul - „frumos mai era și poporul poetului”, zice în derîdere Pârvu. Acesta e un poet, cu energie și umor, cu priză și la realitate și la text. Celălalt, metafizicul, nu poate fi însă ignorat. Deși „E mult mai prețios, mai auriu poetul/ mort decît poetul viu”, le urez ambilor viață lungă în același trup în care, pentru că trebuiau să poarte un singur nume, li s-a zis Adrian Pârvu.

Un comentariu:

  1. Felicitari Adrian Parvu !
    Ai provocat muzele
    si
    Generatia LMV '67 - '71 se mandreste cu tine !

    Succes in continuare,
    doinita barsan - clasa D

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

Arhivă blog