„Am auzit că, dacă te prăpădești în somn, visul rămîne acolo, între tîmple, ca un cristal. Am să las vorbă să mi-l scoată cu grijă, să nu-l spargă, ca să se uite Cristian la el cînd vrea”. (Cristian Popescu - „Sfaturi din partea mamei”)
Cei ce doresc să citească poemul meu cel mai recent - scris chiar în această noapte de noiembrie, în vis, la ora 0.30 și transcris la 1.45 - să intre pe blogul „Căderea Bastiliei”, adică aici. Iată onirismul în stare pură!
Acum vreo trei săptămîni, ieșind din magazinul Mega Image de pe Bulevardul Lacul Tei, am scris o piesă de teatru. Adică am conceput-o. Scrierea efectivă e o simplă chestiune de timp și tehnică. Fiind atent la subiectul ei, era să mă calce o mașină pe stradă, în drum spre casă și piesa ar fi rămas în aer, ca un cristal dintr-un poem de Cristian Popescu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări populare
-
Nu e ușor să fii membru al conducerii USR și/sau al comisiilor sale. Se crede că e simplu. Dar faptul de a încerca să faci ceva împotriva ce... -
La editura Cetatea de Scau n din Tîrgovişte a apărut volumul 1 din însemnările şi memoriile bunicului meu, generalul Titus Gârbea (1893-1... -
În fiecare dimineață, fiul meu, Tudor, mă trezește cam cu aceeași replică: - Tati, trezește-te odată! Trebuie ... -
N-am mai fost la un meci de fotbal pe stadion de dinainte de revoluție. Nu mergeam nici acum, dacă nu mă invita dl. primar Neculai Onțanu că... -
Am regăsit, în urma unei sugestii primte dintr-o corespondență privată, un text pe care l-am tradus mai demult, un poem foarte cunoscut în...
-
Uniunea Scriitorilor din România atrage atenția asupra degradării continue a limbii române şi a nivelului de cultură din spațiul public ...
-
Statuia Împăratului Traian a fost dezvelită electoral de primarul Oprescu pe treptele Muzeului de Istorie (fosta Poștă Centrală) din Calea ... -
Au și trecut 34 de ani. Aveam 14 ani și eram în bucătărie, cu întrega familie, minus bunicul meu care lucra (scria) la demisol, voiam să pre... -
La 31 martie, Nichita Stănescu ar fi împlinit 77 de ani. Nod 19 Murise îngerul, dar nu l-am putut ține în brațe, se făcuse de apă și mi-a cu... -
PROGRAM al candidatului Horia Gârbea ...
Abonaţi-vă!
Postări
Comentarii
V-am citit poemul şi nu m-a impresionat, foarte tare, Aveţi o liricitate demenţială, diabolică, dar nu sunt convins în totalitate de forţa dvs. poetică. Cred că nu este ultimul dvs. cuvânt, bineînţeles. Nu sunt un bun critic ca dvs., dar ceea ce pricep, pricep. Eu am scris altceva în noaptea asta : Dă-mi umbră de gutui înflorit- Şi leagă-mă mamă de stele - S-adorm legănându-mă-n ele - Şi vântul s-adie şoptit- Poteci de lumină crescând - Adu-mi-le mamă aproape - Şi focul întinselor ape - Să-l iau să adulmec flămând.... Mai area 2 strofe dar nu vă plictisesc Dan Minoiu Ploieşti
RăspundețiȘtergereDomnule Gârbea, maestre, pentru că de aici în colo am să vă spun - Maestre-, desi criticat aţi avut bunul simţ să publicaţi punctul meu de vedere. Nu oi fi eu vreun mare poet, dar om sunt, cu trăirile şi slăbiciunile mele, inerente, şi vârstei şi potenţei. Am dat în viaţă orice pentru o bucăţică de adevăr. Lumea minte şi nu e curată şi nu poţi domnule, scuze Maestre,să-i corespunzi. Nu poţi pentru că nu vrei şi poţi să nu faci ca ea. Ştiu aveţi să spuneţi ,,Lumea e aşa cum este şi ca dânsa... Dan Minoiu Ploieşti
RăspundețiȘtergerePoemul este un personaj visat de realitate,de această sintaxă anonimă care visează să fie definită.Relitatea are nevoie de visarea dv. pentru a se deconstrui si reintra în propriul făgaş,în propriul ritm.Pantha rheismul ei oniric este rupt de visul dv.şi rântregit într-un fel de spaţiu al fazelor care spune "într-o direcție necunoscută nu înțeleg nimic".Un vis lucid al dv.,într-o realitate veşnic dormind, din cauza etnobotanicei ontologice.Poemul dv. e un ''Gavrilescu"(din "La ţigănci"),fără de care realitatea şi curbura spatio-temporală ar ajunge un boschetar!
RăspundețiȘtergerep.s. Va salut, domnule Horia Gârbea!Sunt Sorin Vânătoru(Tinichigiu'),de pe blogul dl. Alex Stefănescu
@ Dan Minoiu, Sorin Vânătoru
RăspundețiȘtergereDomnilor, a fost o reală plăcere să cînt alături de dvs. în timp ce acest transatlantic se scufundă! Rostul artei e să creeze discuție, să stimuleze inteligența și imaginația. Sînt sigur că pe Titanic, în timpul scufundării, cît orchestra cînta, unii discutau literatură. Asta nu e lipsă de realism și adecvare, cum cred proștii, ci suprema adecvare! Respect!
Sănătate,domnule Horia Gârbea!Văd că,de data asta, a apărut mesajul.Greu cu "electronica" asta!
RăspundețiȘtergereM-a întrebat cineva(cineva mai multi), cum definesc realitatea,in genere.După a mea părere, realitatea este o continua vorbire.Nici cosmologia cuantica ,respectiv Einstein,Hoyle,Sciama, Hawking,dar nici teologia nu pot cuprinde vastitatea acestui nesfarsit text care este realitatea.Nici exclusiv ecuatia cu derivate partiale,nici versetul cutare din Biblie.Un text in care se pare ca ne gasim sfarsitul.Dar eu nu vreau sa accept asta.Nici poemul dv.
Sorin Vanatoru
Povestea fără sfârşit...
RăspundețiȘtergereDa,cam asa ceva.
RăspundețiȘtergere