Vineri 21 martie, de Ziua Mondială a Poeziei, la Muzeul Național al Literaturii, 24 de poeți contemporani au evocat 24 de poeți plecați în Raiul Poeziei, au citit din poemele acelora ca și din ale lor. Din pricina evocărilor emoționante, cele două ore prevăzute s-au prelungit la patru, transmisia Radio România Cultural preluînd în direct doar prima jumătate a manifestării. Cea de-a doua s-a transmis înregistrată.
Au fost momente de bucurie dar și de emoție, prezența poeților dispăruți fiind resimțită efectiv de cei de față, poeți, public și animatori (Dan Mircea Cipariu, Ioan Cristescu, Ioan Groșan, Mircea Tiberian - la pian). O relatare amplă se poate citi pe Agenția de carte aici.
Sala a fost arhiplină, a fost o concentrare impresionantă de mari poeți, s-a rîs mult dar nu au lipsit nici lacrimile. Pe un ecran au apărut imaginile a 24 de poeți rămași în amintire, dar au fost evocați și mulți alții.Regret că autorii proiecției nu au pus pozele trimise de mine, absolut inedite cu Ioan Flora în China, dar m-am bucurat să-l evoc așa cum a fost în acea călătorie. Am citit poemul lui despre propria-i mamă: „Moartea cu efect întîrziat” și un text al meu, mai nou, care dă titlul viitorului volum: „Celălalt țărm”.
Recitarea cea mai aplaudată a fost cea a lui Nicolae Prelipceanu care a citit un „pomelnic” liric al poeților dispăruți.
Mulțumiri organizatorilor.
În fotografii: Ioan Flora la Marele Zid cu o șapcă tipic chinezească, model „revoluția culturală”, Ioan Flora în Orașul Interzis, Ioan Flora și alt mare dispărut, Mircea Ghițulescu, la Xi'An cu armata soldaților din lut. Foto: Horia Gârbea, iulie 2004.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu