Lui
Shakespeare
Lui
Shakespeare, peste oasele slăvite,
Să-i
punem stîlpi din pietrele cioplite,
Ori
sfinte rămășițele acele
Sub
piramida ce atinge stele ?
Drag
fiu al amintirii, prinț faimos,
Ți-ar
fi efigii moarte de folos?
Căci
tu ne-ai minunat, ne-ai uluit
Și
monument mai trainic ți-ai clădit.
În
mersul greu al artei, poticnit,
Ce
curgătoare versuri ! Negreșit
O
inimă în carte va găsi
Rînd
sibilinic ce-o va zgudui.
Răpești
din lume firea orișicui
Și
ne prefaci în marmură, statui .
Acesta
ți-e mormîntul - orice rege
Ar
vrea să moară ca să-l poată-alege.
Traducere de Horia Gârbea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu