sâmbătă, 30 aprilie 2011

Amintiri despre „Luceafărul” la nr. 1000 (II)

(urmare)

În 1992 s-au dat „Premiile Luceafărul” și am fost și eu laureat la dramaturgie. Interviul de după decernare mi-a fost luat de o tînără reporteră de la SOTI, prima televiziune privată, care mi-a făcut o bună impresie și m-am gîndit că poate va ajunge chiar o vedetă: Andreea Esca.
Ulterior aceste premii s-au mai dat în unii ani, nu a existat continuitate 100%, totul depindea de fondurile atrase. În ultimii săi ani, Marius Tupan a reușit totuși să dea anual aceste premii.

Începînd de prin 1993, presa, mai ales literară a început să scapete, în 1996, după ce devenise și Președinte al USR, Laurențiu Ulici a luat calea politicii, lăsînd revista să fie făcută de Marius Tupan, care i-a succedat după tragica dispariție din 2000. În epoca Laurențiu Ulici și apoi în cea a lui Marius Tupan am lipsit rar din pagini, unde aveam o rubrică intitulată „Vizor” și care oscila între tabletă și cronică de întîmpinare.

Revista se cam provincializase și o ducea destul de rău, fundația care edita revista, condusă acum de Marius Tupan nu prea reușea să atragă fonduri. Editura conexă nu producea nici ea. Pentru că scria niște romane lungi, grupate în trilogii, despre care afirma mereu că sînt niște capodopere, Marius Tupan nu era prea agreat de confrați, fiind mai degrabă ținta unor ironii care-l întristau.

Din păcate, Marius Tupan l-a urmat destul de repede pe Ulici, în decembrie 2007. Luceafărul a supraviețuit totuși, s-a prefăcut cum se știe în „Luceafărul de dimineață” și a revenit la Uniunea Scriitorilor.

În ceea ce mă privește am făcut tot posibilul ca revista să continue să existe și iată că, la numărul 1000, îmi pot număra și eu 21 de ani de colaborare practic neîntreruptă sub conducerea succesivă a lui Laurențiu Ulici, Marius Tupan și Dan Cristea.

Înțeleg că cele 1000 de numere se socotesc din ianuarie 1990 (cam 21 de ani a cîte 45-50 de numere pe an dau mia aniversară). Din cele 1000 de numere, am publicat cîte ceva în vreo 950 dintre ele, n-am ținut evidența exactă. Dar mă simt bucuros și mîndru că am contribuit la existența Luceafărului. Între altele, am susținut ideea alcătuirii unui sit web al revistei, lucru de care nu l-am putut convinge pe Marius Tupan, dar care acum e esențial pentru cititorii ce-l frecventează în număr mult mai mare, într-o săptămînă, decît tirajul revistei pe hîrtie.

Mi-aș dori ca Luceafărul (de dimineață) să continue să existe, conștient de marile dificultăți de finanțare și difuzare ale unei reviste de acest gen. Cred că se impune realizarea unui sit web superior, capabil să atragă reclamă, să devină interactiv, pentru a promova mai ușor creația tinerilor și fie ca sfîrșitul revistelor de hîrtie să ne găsească tot la posturile noastre, nemuritori dar nu și reci!

4 comentarii:

  1. Frumoase amintiri... E bine că nu uităm toate acestea! Mi-aţi provocat nostalgii!! Prin anii 86-87 am i-am trimis lui Fănuş un mic text despre senzaţiile olfactive, gustative şi... nu numai pe care le încerci la deschiderea unei sticle de Rom "Havana Club". Maestrului i-a plăcut atât de mult încât l-a publicat integral, în chenarul de pe ultima pagină în care ţinea cronica sportivă, atenţionând cititorii că s-ar putea, totuşi, să fie vorba despre o glumă a vreunui coleg de breaslă! Încurajat, m-am dus la redacţie să-l caut. Numai că acolo am dat peste Iulian Neacşu... Piei, drace!! Am fost şi la Cenaclul de luni, doar de vreo două ori, pentru că tot Neacşu şi alţii de teapa lui tăiau şi spânzurau pe acolo. După 89 destinul meu a fost să mă implic în jurnalistica naiv-juvenilă a acelor decenii, dar am mai trimis la Luceafărul câteva texte de proză scurtă, care au ajuns pe masa lui Darie Novăceanu. M-a încurajat şi... a plecat în misiune diplomatică, trimis, cum bine se ştie, de prietenul Ion Iliescu. În câteva rânduri am fost şi eu la Ulici acasă, în Apolodor, împreună cu regretata Maria-Luiza Cristescu, cu Dora Stănescu, Lucian Vasilescu şi alţii. Ce vremuri...
    Mă opresc aici, sănătate şi credinţă de Duminica Tomii! Cristos a-nviat!

    RăspundețiȘtergere
  2. P.S. Luat de val, am uitat să zic "La mulţi ani" Luceafărului (de dimineaţă!), încă 1000 de numere pe hârtie, şi încă 1000! Ideea unui sit interactiv nu e rea, dar eu sunt printre cei care cred că textul tipărit nu va dispare aşa de curând, cum vor unii sau alţii...
    P.P.S. Manuscrisul e la Cristescu. Doamne-ajută!

    RăspundețiȘtergere
  3. @ADIP
    Mă bucur pentru volum, succes! Multumesc de urări.
    Totuși cred că aveți un moment de falsă memorie pentru că nu avea cum să `taie și să spînzure` Iulian Neacșu la ... Cenaclul de Luni! Exclus! Un Luceferist din perioada Fruntelată nu punea piciorul acolo.

    De asemeni este exclus să fi avut vreo legătură Darie Novăceanu cu redacția Luceafărul după 1989. Niciodată! El era la Adevărul și atît. Dacă au ajuns la el textele dvs, au ajuns înainte de decembrie 1989.

    RăspundețiȘtergere
  4. Desigur, iar aveţi dreptate, în bună parte! Asta începe să mă enerveze, pozitiv!! Erorile nu provin dintr-un moment de memorie falsă, ci mai degrabă din tentaţia omenească de mistificare a trecutului, tentaţie căreia m-am lăsta pradă (JUR!) pentru ultima dată, aflat fiind sub presiunea emoţională a acestui debut târziu...
    Fac aici, pe scurt, rectificările obligatorii şi voi posta pe blogul meu rectificările "in extenso", cu imagini scanate din revistele despre care vorbim.
    Aşadar, rectific:
    1.Nu la "Cenaclul de luni" era şmecher Iulian Neacşu, ci la "Cenaclul revistei Luceafărul". Vedeţi detalii şi imagini scanate pe blogul meu, mâine!.
    2.Lui Darie Novăceanu i-am trimis textele de proză la "Flacăra pentru minte, inimă şi literatură", după ce preluase pagina de la Geo Dumitrescu...
    Iertăciune pentru entuziasmul nejustificat juvenil! De altfel, un nou prieten mi-a atras atenţia că vorbesc cam mult, mă bag unde (încă) nu îmi fiebe oala şi ar fi mai bine să cam stau... pe curul meu!! Ştiţi vorba aia: "ciocu' mic sapă-nainte!"
    Să fie chiar aşa???
    Seară bună şi mă duc la LIS să văd cum a traăt cutremurul...

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog