Trist și incredibil! A murit Gabriel Stănescu. L-am cunoscut în 1982 cînd lucra la Casa de Cultură a Studenților la revista Centrului Universitar (red. șef era Ștefan Mitroi). Am scris despre debutul său. În 1983 a fondat alături de Ștefan Damian și Sergiu Ștefănescu cenaclul Universitas sub conducerea dlui profesor Mircea Martin. Iată că, la scurt interval, Ștefan și Gabriel s-au stins. Ne rămîn poemele lor.
*
Uniunea Scriitorilor din România şi Asociaţia Scriitorilor Bucureşti anunţă cu tristeţe încetarea prematură din viaţă a poetului Gabriel Stănescu. Gabriel Stănescu s-a născut la 9 septembrie 1951, la Bucureşti. Licenţiat al Facultăţii de Filosofie, a Universităţii din Bucureşti în, 1977, a devenit doctor în filosofie în anul 2002, cu teza: ”Particularităţi etnoculturale ale românilor americani. Contribuţii la studiul comparativ al etnosului românesc”. A lucrat în presa studenţească. A fost membru fondator al cenaclului Universitas. După 1990, Gabriel Sătnescu a emigrat în SUA, revenind în România după mai mulţi ani de exil. A condus o revistă româno-americană de cultură: Romanian Roots. Gabriel Stănescu a debutat în revista „Cronica” din Iaşi în 1969. A fost autorul mai multor volume de poezie: Exerciţii de apărare pasivă, Ed. Albatros, 1984; Împotriva metodei, Ed. Albatros, 1991; America! America!, Ed. Euphorion, 1994; Sfârşitul care începe, Ed. Panteon; 1996; Peisaj cu memorie, Poeme haiku memory landscape, Ed. Criterion Publishing, 1996; Stress, Ed Helicon, 1998; Identitatea neantului, Colecţia Poeţi optzecişti, Ed. Axa, 1998. În 2010 i-a apărut o antologie bilingvă cu 111 poeme. Prin dispariţia lui Gabriel Stănescu, poezia noastră pierde un autor valoros, cu o mare sensibilitate. Va fi înmormîntat miercuri la ora 12 la Cimitirul Ghencea Militar unde se află depus.
Postări
de ce anulati comentariile d.le Garbea?Inca mai exista cenzura,daca nu autocenzura?PACAT!
RăspundețiȘtergereAnulez coentariile care sint anonime si insultatoare sau irelevante. Ma puteti injura dar cu semnatura. Daca imi trimite cineva memorabilul comentariu `hahahaha` mi se pare normal sa-l anulez din respect pentru ceilalti cititori. Nu uitati ca e blogul meu si nu datorez nimic nimanui. Cenzura? Da, evident. Se numeste moderare.
RăspundețiȘtergereSe vede din nou ca nici respectul pentru un mort nu mai functioneaza la noi. Folositi spatiul unui necrolog pentru rafuieli meschine. Am lasat comentariul ca sa arat tuturor lipsa de rusine care guverneaza lumea in care sintem constrinsi sa existam.
RăspundețiȘtergereAm fost şocat de moartea prematură a lui Gabriel, cu care am colaborat mai mult de un deceniu, chiar dacă sporadic, la "Origini-Romanian roots" sau la "Caiete". L-am apreciat mult ca poet şi eseist, ca publicist de antologii şi documente esenţiale pentru cultura română, mereu ocupat, mereu prins de planuri, proiecte şi noi proiecte... Nu s-a cruţat niciodată şi asta l-a epuizat în cele din urmă.
RăspundețiȘtergereDumnezeu să îl odihnească.
E corectă atitudinea d-lui Gârbea. Oare ce dihonie s-o fi strecurat în sufletul denigratorului, de nu-l lasă în pace pe poetul Gabriel Stănescu în momentele de primă odihnă din nesfârşita veşnicie? Curioasă naţie de om!
RăspundețiȘtergereDumnezeu să-l odihnească în pace!
Marian L.
Bunicul lui Gabi şi al meu a fost militar, a participat la ambele războaie şi în 1942, într-un sfârşit de noiembrie, a fost luat prizonier. A avut noroc că a scăpat cu viaţă din cea mai mare cacealma militară în care a fost implicată, vreodată, armata română. Este şi motivul pentru care toate multe din poezile lui au fost influenţate de o înţelegere corectă a unor fapte care n-au fost povestite niciodată. De ani de pribegie,de exil şi de durere.
RăspundețiȘtergereDumnezeu să-l odihnească şi de acolo de unde s-a dus, sunt sigur că va transmite, pe mai departe, bunătatea şi zâmbetul cu care i-a obişnuit pe cei care l-au cunoscut şi apreciat. Ca poet, tată şi soţ!
Ne vom aminti mereu de acest delicat poet.
RăspundețiȘtergereCe tineri eram, Gabriel. In gradina raiului cind ajungi, spune-i lui Dumnezeu ca o sa sosesc si eu intr-o zi, ca sa continuam sa visam ca in vremurile alea de visuri ametitoare ...
RăspundețiȘtergereIoan LILA
01.01.2011
France
ps Multumesc, domnule Horia Garbea, pentru pomenirea lui Gabriel. Cu acelasi respect de pe vremuri, cu prietenie,
Ioan