În corul excesiv, excedant, aproape insuportabil de negări vehemente și adulări necritice pe care îl stîrnește, de ce oare ?, doar moartea unui (totuși) artist, a unei persoane publice, cum Adrian Păunescu a fost și i-a plăcut peste măsură să fie, am găsit în sfîrșit cîteva rînduri pe deplin măsurate și raționale însoțite de citarea unei poezii adevărate a celui care a fost A.P. poetul. În fine, nu zornăielile kitsch din „Rugă pentru părinți”, nici tendențiozitatea pro sau contra comunismului din atîtea excese de temperament versificate. Citiți aici ce spune poetul și criticul Octavian Soviany la plecarea lui Păunescu. Îl invidiez sincer și amical că a găsit aceste cuvinte echilibrate, puține și demne. De aceea nici nu am scris nimic pe „tema la zi”. Prefer să-i dau lui cuvîntul.
Postări
am citit postarea.
RăspundețiȘtergeresimplitatea adevărului pe care îl spune e minunată.
o recomandare reuşită.
diana
Nu-i asa?
RăspundețiȘtergereMai bine l-ati cita pe dorin tudoran, care pe blogul lui face un altfel de portret poetului pereche...
RăspundețiȘtergereO sa-l citez după ce-o să-l citesc. Nu pot să urmăresc toate blogurile din lume. Le citez și eu pe cele pe care le-am observat într-un timp dat. Așa că „Mai bine” ăsta țîfnos să vi-l puneți unde știți.
RăspundețiȘtergereMare modă în blogosferă cu ţâfnoşii şi anonimii...
RăspundețiȘtergere