Judecînd drept, chiar dacă au cîștigat
experiență, ei nu s-au schimbat stilistic radical, au păstrat cu toții un aer
adolescentincare vine de fapt din cel al avangardei optzeciste de la care se
revendică. Prefața actualei culegeri e semnată de Florin Iaru, unul dintre
mentorii inițiali ai grupării era Traian T. Coșovei. În 15 ani, repede scurși,
Dan Mircea Cipariu a devenit manager cultural și probabil inițiativa regrupării
celor cinci îi aparține. Poezia sa reflexivă, melancolică dar creatoare de
spectacol, în spiritul amintitului Traian T., și-a rafinat tehnica. Florin
Dumitrescu a rămas și el știurlubaticul textier de la „Sarmale reci” cu versuri
abile și săltărețe. Sorin Gherguț, neo-optzecist și el, se copilărește delicat
și atractiv. Dan Pleșa s-a cam îndepărtat de poezie, dar face față cu bine
provocării de a se regăsi alături de colegii cu cariere literare mai
impunătoare. Bogdan O. Popescu, cu o poezie meticuloasă și elegantă, pare azi
liderul estetic al adunării, un primus inter pares care între timp și-a făcut
și debutul reușit și în proză.
Mă mir că ingeniosul Dan Mircea Cipariu nu a
avut ideea de a ilustra volumul cu zece fotografii: cei cinci poeți „înainte”
și „după”. Dar și așa avem foarte clar, prin texte, imaginea a cinci tineri
ardenți și destinați poeziei care s-au transformat în tot atîția adulți încă
tineri, încă entuziaști și care au confirmat premisele favorabile ale debutului
amplificînd dimensiunile orizontală și de profunzime ale operei.
Dragă Horia, mulțumim de prezentare și de promovare!
RăspundețiȘtergereDan Mircea CIPARIU
Cu reală plăcere. La mai multe! O să apară și în Luceafărul nr. 2
RăspundețiȘtergere