A da peste om. Trendul și riscurile

O apucătură recentă, un trend cum am zice: să dai peste om! Nu cu mașina. Pieton la pieton. În ultima vreme, adesea, am constata că oameni de diferite vîrste și sexe nu mai ocolesc o altă persoană aflată întîmplător în calea lor, chiar dacă spațiul permite, ci dau peste ea, dacă direcția lor de mers intersectează suprafața ocupată de celălalt. De ce? Sociologii trebuie să dea explicația. Nu e nici neatenție și nici nesimțire, pentru că neatenți și nesimțiți au fost mereu și totuși nu te loveau.
De pildă: stai în stație așteptînd autobuzul alături de alți 8-9 inși. Vine un al 10-lea, nici grăbit, nici distrat. În spatele celor în repaus e loc să treacă un camion. Dacă însă direcția trecătorului e prin unul dintre cei ce stau, acela e lovit, busculat sau măcar „șters”. Cel ce trece nu se abate niciun pas din calea lui. De multe ori cel care stătea, dacă e atent, face un pas sau o fandare ca să evite contactul cu trecătorul. Mi se întîmplă de la o vreme zilnic.
Azi așa, mîine așa... Deunăzi, priveam în fața unui mic magazin lăzile cu legume scoase pe trotuar reflectînd hamletian dacă să iau sau să nu iau ardei de copt (pofta contra gîndul la manoperă). Stăteam. Între mine și lăzi – un metru. În spatele meu pînă la bordură, cinci metri. Zăresc cu coada ochiului o femeie cam trecută, dar cert în putere, ce se apropia avînd direcția spre mine, prin mine. Pățit mi-am zis: asta nu mă ocolește, dă peste mine. Am schițat o jumătate de pas în față să-i fac loc, dar era prea tîrziu. Femeia își deviase și ea traseul cu 12 grade și 30 de minute și m-a pocnit în plin, ignorînd lățimea trotuarului. „Pardon” e o vorbă franțuzească necunoscută în Cultura Tei!
Atunci, „agil și feroce ca un tigru” (vezi `Z` de Costa Gavras – scenariul de Jorge Semprun, laureat Ovidius la Neptun în 2002), i-am pus mîna stîngă în gît agresoarei și am dus mîna dreaptă înapoi nelăsînd dubii asupra intenției mele. „Eu voinic prea tare nu-s” (Ion Barbu). Mi-am imaginat totuși ce va urma: spulberarea danturii nesimțitei cu pumnul drept, apoi un cap în fața ei (fractură facială multiplă) apoi căderea tipei pe asfalt și un șut al meu, decisiv, în cap. Comoție, salvare, dosar penal și probabil o amendă penală plătibilă, cu reabilitare în trei ani. Doar undeva, în stînga sus, pîlpîia un beculeț cu încadrarea juridică „lovitură cauzatoare de moarte”.
Pot pune pariu că - printr-o comunicare telepatică intensă - exact aceleași gînduri au trecut și prin capul ipochimenei. Viziunea unui sicriu ieftin de brad și a unei pioase colive sînt sigur că-i ocupase ecranul.
Drept care a slobozit un urlet animalic, de porc înjunghiat, cum n-am auzit în viața mea și care mi-a răsplătit parțial fantezia. Cred că a avut timp să-mi citească în ochi decizia. Purta un demipalton pepit deci nu pot garanta că s-a și udat, dar sper din toată inima că da. Milos, un sfert de secundă, mi-am desfăcut pumnul drept gîndind că o palmă sănătoasă e suficientă. Într-un singur sfert de clipă, cît a urlat, o grațiasem de pumn, capul în gură și șutul în față. Mă simțeam cum s-o fi simțit Ceaușescu cînd a dat drumul la toți bandiții de ziua lui. Atunci am observat că purta ochelari și, în loc de palma pregătită, i-am pus și mîna dreaptă pe rever și i-am spus cu voce calmă:
- Scuzați, dar m-am speriat. Am crezut că vreți să mă bateți.
S-a smuls și a plecat în viteză, dar n-a avut spor. După cîțiva pași, s-a oprit și și-a luat față în mîini, s-a îndoit de spate și nu știu ce a mai făcut, că am intrat în magazin cu un aer firesc și cu o mare mulțumire interioară.
Am văzut recent pe internet un motan punînd pe fugă un aligator. Cînd s-a zborșit la ea cotoiul, reptila, de 20 de ori mai grea, s-a retras în apă și s-a cărat. Dacă în locul femeii care m-a ciocnit era un campion de K1, sînt sigur că, măcar în primă fază, l-aș fi făcut să bată în retragere. Cred că explicația stă în privire. Dacă înțelegi că preopinentul a întrevăzut consecințele și e efectiv decis să facă moarte de om, raportul real de forțe nu are importanță.

E cert că oamenii care dau peste oameni doar ca să nu-și modifice direcția deplasării nu au reflectat la toate posibilitățile situației.

(în imagine afiș al filmului „Z”)