vineri, 17 decembrie 2010

Medium? Zece minute cu Anca Mizumschi



Ieri, cu ocazia recitalului de la “Ziua ASB la USR”, am primit de la Anca Mizumschi cel mai recent volumal său, „Verso-uri” (Editura Humanitas). A citit din el și la recital. Am avut impresia puternică (deși evident că poezia ei este marcant orginală) că, din fundalul ei, distorsionat de vocea unui „medium” de celălalt gen, aud glasul regretatului nostru prieten (al Ancăi, al meu) Cristian Popescu. Am vrut să spun acest lucru în Sala Oglinzilor, dar mi s-a părut că nu e locul, trebuia să dau o explicație prea lungă. Anca Mizumschi nu e un epigon al lui Cristian Popescu, ea îl rescrie tulburător așa cum Cristi voia să reclădească o casă părăginită care nu era altceva decît moartea. Privind-o și ascultînd-o pe Anca Mizumschi ieri, am avut puternica senzație pe care o stîrnește o ședință de spiritism în care ea era vehiculul pentru lumea noastră al umbrei celui mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi - nu poate, ci sigur! – vreodată generația mea. Despre volumul Ancăi Mizumschi - la rece - voi scrie altădată. Sau poate niciodată.

[în fotografii: Anca Mizumschi și Cristian Popescu]

10 comentarii:

  1. Ca om care citeste mai des Psalmii lui Popescu decat pe cei din cartea sfanta va intreb: n-ar putea face congenerii ceva pentru reeditarea operei antume a lui Cristian Popescu? Inteleg ca drepturile de autor apartin doamnei Dana Popescu-Jourdy (sper sa nu gresesc). Ar fi un gest de admiratie un pic mai pragmatic dar foarte apreciat de cititori. Cel putin de mine care sunt doar un alt escu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu mai stiu care e situatia drepturilor. Unele manuscrise le detinea cindva N. Tzone. Am vrbit odata (o singura data) cu Dana Popescu in ultimii ani si parea foarte interesata sa reediteze ea textele. Nu stiu de ce n-a facut-o. Ideea e insa buna si evidenta. Ma voi interesa. Mai complicat e ca a lasat (C.P.) multe texte inedite sau publicate doar in carticica sa de debut „familia Popescu”. Ceva s-a reeditat in Manualul de literatura, antologia de la ed. Vinea cu șapte nouăzeciști.

    RăspundețiȘtergere
  3. eu am gasit o adresa de e-mail a doamnei Dana Popescu ( Ingrid-Dana.Popescu@univ-lyon2.fr ) dar mi se pare nepotrivit sa-i scriu din postura de neica-nimeni si s-o rog sa faca ceva in legatura cu reeditarea. sunt constient ca pentru editarea ineditelor e nevoie de o munca sustinuta, dar ma gandeam, intr-o prima instanta, la reeditarea celor trei volume publicate in timpul vietii - inclusiv Familia Popescu, pentru ca, spre rusinea mea, la vremea respectiva nu citeam Co(nvingeri)Co(muniste). Mi se pare ca epoca samizdatului a cam trecut si e pacat sa facem copii xerox cu poemele unui mare poet. ma gandesc ca dvs., care aveti un spirit mai "ingineresc" (la mine asta e de lauda) printre scriitori, puteti face ceva in directia asta. cu apreciere, acelasi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am sa ii scriu Danei pe aceasta adresa. Doar ne-am cunoscut bine cindva. Sper sa am un ecou. daca insa vrea bani multi e greu sa gasim o editura care sa marseze.

    RăspundețiȘtergere
  5. multumesc mult pentru demers si tin pumnii sa se concretizeze in volum. aveti dreptate cu banii si editurile. pe de alta parte, daca Dana Popescu nu vrea bani de loc, poemele lui Cristi pot fi tiparite la Liternet, locul de unde am descarcat in urma cu o ora "Poze cu zimti" al Ancai Mizumschi. Volum pe care am sa-l citesc si pentru ca am deturnat postul asta dinspre Anca inspre Cristi. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu ma deranjeaza deloc deturnarea, ci dimpotriva, ma bucur ca am prilejuit-o chiar si involuntar. Intamplator eu, ca o persoana implicata in publicarea "Artei Popescu" sau lui "Arta Popescu" :-) stiu cum aratau f bine caietele lui Cristi si sunt doua aspecte , primul sa reeditezi o carte deja publicata in regim de copy-left si al doilea sa strangi toate caietele ( care, am inteles ca nu sunt toate la Dana) si sa editezi o noua carte postuma. Ma intreb cine ar putea face asta...

    RăspundețiȘtergere
  7. Volum postum cu caietele s-a tiparit la Muzeul Lit cu Manuscriptum ca sufliment al aceasta revista prin grija lui Condeescu. Cred ca prioritare ar fi textele antume - Familia Popescu + Cuvint inainte + Arta Popescu. Pe scurt, o voi cauta pe Dana.

    RăspundețiȘtergere
  8. vorba bardului: "unde's doi puterea creste". m-as bucura sa se adevereasca, de dragul Artei, promisiunea din: "Caut muza. ... Promit posteritate." pentru ca deocamdata exista mai mult legenda.

    referitor la postume: ma bucur ca, totusi, Cristi scria pe caiete. daca ar fi scris pe bancnote (asa cum se lauda) sau pe servetele de carciuma, ca Nichita, postumitatea i-ar fi fost si mai grea. dar, sunt in asentimentul domnului Garbea, pe mine antumitatea ma doare mai tare.

    pentru Anca Mizumschi: ma bucur ca nu sunteti suparacioasa. si eu sunt parolist. am citit pozele cu zimti si mi-au placut mult zimtii pe care i-ati dedicat generatiei dvs. si haiku-ul, si epitaful si trimiterile cinefile. dar, sa stiti ca toate filmele lui Tarkovski se terminau cu I love you too. Doar ca replica era data dupa "canet filma" de insusi Doamne-Doamne si/sau de inger-ingerasi (ca sa raman in sfera lui Cristi).

    RăspundețiȘtergere
  9. Aș fi vrut să-l cunosc pe fabulosul Cristian Popescu... Incomparabil poet, într-adevăr.

    RăspundețiȘtergere
  10. Era si un personaj interesant dar nu totdeauna comod, mai curind dimpotriva. Poate e mai bine ca ati cunoscut doar opera.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog