Din nou idei! Diacritica are dreptate

La postarea mea despre literatura de idei, "Diacritica" scria cu dreptate:
În materie de "idei", asta cu "Trecut-au anii ca norii lungi pe șesuri/ și niciodată n-or să vină iară" e de o platitudine desăvârşită. :)

Exact! "Ultimul" Eminescu (~1893) ca și ultimul Nichita Stănescu (spre 1983) sînt de o limpezime și de o tranzitivitate - tocmai prin aceasta - abisală. „Cristalizarea”, ca să zic așa, a ideii în dicțiune este „desăvîrșită” (acesta e cuvîntul ce exprimă adevărul). Cine cade în... (trei litere) în fața Luceafărului (conceput mult înainte, se pare, de 1893) sau a „Necuvintelor” și ignoră „Trecut-au anii” nu pricepe chestiunea, respectiv nu are enzime pentru poezie. Eu am mai întîlnit cu invidie și perplexitate asemenea limpezimi de fulger care luminează noaptea un peisaj la Virgil Mazilescu („Apă v-am dat, sufletul unde v-a fost” ...ș.a.m.d.) și la Ioan Es Pop. Poate o dată și la Ileana Mălăncioiu. Și, mirați-vă dacă vreți, la Florin Mugur.

Asta nu înseamnă, Doamne-ferește, că nu există alți mari poeți de la Arghezi și Barbu la Cristian Popescu, Daniel Bănulescu și Mihail Gălățanu (pe care îl mușcă toți ignoranții de cele trei-patru litere) prin Baltag, Dimov, Cărtărescu. Inclusiv cu voia dvs. Stoiciu, Chifu, Mureșan, Marta Petreu, M.Marin (tari optzeciștii frate!) și din sprit de dreptate Dinescu, Flora și - oho, faceți ochii mari - Viorica Răduță, Teodor Dună plus un imens etc.

Da, toți aceștia, ba, în clipe de grație și Blandiana și Ion Gheorghe și... Dar discutam de sublimarea sau cristalizarea, mă rog, procesul e descriptibil fizic în chip diferit, a unei idei. De altfel dizgrațiatul de post-moderni N.S., întrebat care e cel mai frumos vers despre o femeie, a spus că al lui: Ea era frumoasă ca umbra unei idei. Nespa? (vorba Silvanei T.) Ba spa!