Pentru că plec și nu sînt sigur că voi avea acces la web pe 7 octombrie, țin să îi urez de pe acum profesorului Livius Ciocârlie mulți ani fericiți cu bucurii și cu noi cărți. Urare egoistă, pentru că volumele lui ne bucură pe noi! Dar sper că și pe Domnia-Sa. La vîrsta de 75 de ani pe care o va împlini mîine, Livius Ciocârlie continuă să scrie despre ceva ce nu a experimentat: bătrînețea! Îi doresc să nu o cunoască nici în următoarele decenii și să ne vedem sănătoși la centenar!
Despre Livius Ciocârlie, cea mai pregnantă amintire a mea e din anii 80. Conducea un cenaclu la Timișoara, înfrățit oarecum cu Universitas de la București, cel coordonat de profesorul Mircea Martin, acum și el incredibil septuagenar. Aveau loc și vizite reciproce. Într-o seară de iarnă, la încheierea cenaclului, Mircea Martin a spus că nu merge cu noi, tinerii de-atunci, pe bulevard, prost luminat și acela, ci o ia prin Cișmigiu (aflat în deplină beznă) spre casă. Alături de el, profesorul Ciocârlie avea o fragilitate de franciscan recent sanctificat. Careva dintre noi și-a arătat spaima că profesorul Martin va înfrunta un drum prin întunericul Cișmigiului. Dar el, privind silueta ascetică a colegului ne-a liniștit:
- Dar sînt cu Livius Ciocârlie!
Nu vă fie teamă, frați scriitori. Oricît ar fi de grele vremurile - și aici nu glumesc – sîntem cu Livius Ciocârlie!
Postări
Corect!
RăspundețiȘtergere