Poeta, nouăzecistă puțin frecventată de critică, puțin cunoscută chiar cititorilor, deși multipremiată la diferite festivaluri, se află la al patrulea volum. Ea practică o poezie minimală, lapidară, despodobită, textele neavînd nici măcar titluri, ba nici asteriscurile care ar semnala cititorului că începe unul nou după încheierea celui anterior. Partea de jos a acestui volum e dată de emisii „lirice în sine” care de fapt nu se revendică de la niciun sens posibil de decelat: „Praful stelar/ îmi intră în ochi/ un verb meteoric/ deschide sesame/și stinge candela/ atârnată/ în găuri negre”. Alte poeme sînt însă cu mult mai interesante prin stranietatea pe care o induce o lume inteligibilă și descriptibilă în contururile ei exterioare, dar vidă de înțeles: „Străzile nu mai au nume/ stau prin colțuri numere impare/ aprind acavriul de crăciun/ pietonii își îndeasă mîinile în buzunare” sau „Eu aștept/ întotdeauna afară/ de acolo/ am voie să văd/ ce vreau eu/ ieșim din istorie/ când atingem libertatea / cu mâna”. Scriind despre autoare, Octavian Soviany remarca antidiscursivitatea, și chiar un „blocaj al mecanismelor locutorii generat de conștiința faptului cǎ limbajul și-a epuizat capacitatea de a semnifica”. Esigur că e doar o convenție cîtăvreme poezia nu poate exclude chiar orice încercare de comunicare, mai ales că poeta exersează și ironia în scurte secvențe: „E o chestiune/ de fair-play/ să mi se întindă/ cîte un nerv pe zi”. O poezie „țepoasă”, care se refuză unei abordări empatice dar care, sub aparența non-comunicării și anti-seducției, poate interesa.
Postări
Dacă despre o poezie se poate spune(presupun cu indulgentă)că nu exclude chiar orice încercare de comunicare,este antidiscursivă si limbajul său si-a epuizat capacitatea de a semnifica,atunci ce-i rămâne pentru a trezi o oarecare emotie în cel ce o citeste,sau chiar pentru a fi citită?Logică naivă.
RăspundețiȘtergereNon comunicarea este aici o aparenta simulata voit pentru a obtine efectul. Altfel, evident, nu interesa pe nimeni.
RăspundețiȘtergerestimate anonim, daca n-ati depasit nivelul poeziei cu rima imperecheata gen cosbuc, evitati sa va pronuntati despre ce nu intelegeti. au trecut 150 de ani de poezie pe meleagurile astea.
RăspundețiȘtergere@brokenpromiseland... Cu toată stima,cred că întâi ati vorbit si urmează să gânditi,putin mai apoi.Pentrucă altfel nu v-as întreba,cu ceva întârziere,unde ati văzut în fraza mea o referire la poezia cu rimă(nici n-ar fi un păcat prea mare)?Dacă veti observa cu atentie,nici măcar ca idee nu este vorba de asa ceva.Am comentat cele scrise de distinsa noastră gazdă si domnia sa mi-a răspuns corect.Multumesc pentru acest drept la replică.
RăspundețiȘtergerePace vouă! Nu e niciun motiv de dispută. Cred că lucrurile sînt clare: poeta mimează „blocajul” pentru a sublinia că limbajul și-a epuizat... etc., cum remarca Octavian Soviany. N-a zis nimeni că trebuie să revenim la retorici revolute. Emoția poate surveni chiar prin, ca să zic așa, comunicarea incomunicării, ca în, să zicem, poemele în limba spargă ale Ninei Cassian sau în atîtea texte avangardiste. Acestea fiind moduri diferite de cele adoptate de Eliza Macadan.
RăspundețiȘtergere