Am primit recent un protest al unei doamne prof. univ. dr. (pe care mi se cerea să îl semnez eventual), în legătură cu pensionarea obligatorie la 65 de ani a „cadavrelor didactice” - chiar în timpul anului universitar - postulată de noua lege. Am dat căutare pe numele doamnei și am găsit imediat un forum de discuții studențești în care profa era calificată ca „o babă penală”. Mi-a plăcut formularea. N-am semnat protestul care cred că tot n-ar avea efect, dar m-am gîndit cîți profi competenți ar merita păstrați după 65…70…75 de ani și cîte „babe penale” (și moși) ar trebui mătrășite chiar înainte de 65…60…55.
Mi se pare că a doua grupă e mai numeroasă. Profesorii „mari” pe care i-am mai apucat au acum în jur de 75-80 de ani, deci oricum nu ar mai putea profesa, unii s-au și stins. Generația celor de 60-65 de ani e cam „penală” ca să nu zic că a avut în majoritate alte treburi consemnate pe la CNSAS. Că sînt excepții? E indiscutabil, sînt. Însă destui și-au construit cariera pe ideologie și origine sănătoasă. Ca să nu mai zic că în perioada 1990-1996 au devenit conf și prof persoane „persecutate”, pe atunci în vîrstă de 40-45-50 de ani, care nu publicaseră NICIO CARTE CU ISBN și care n-au publicat nici de atunci. Unii au sărit de la asistent la conf sau de la lector la prof. Unii au suferit efectiv, ținuți în posturi umile pentru că aveau dosar prost. Alții au fost ținuți acolo pentru că nu aveau operă și s-au instituit ca oprimați. Imediat după aceea, s-a strîns șurubul căzîndu-se în partea cealaltă.
Cum spunea un personaj memorabil al lui Eugen Barbu: „dacă dreptatea ar fi o sîrmă, aș îndrepta-o eu”. Nu e cazul. Noua lege țintește, în cazul pensionării la 65 de ani, mize meschine, nu generozitate față de cei care vin din urmă etc., nici grijă pentru primenirea concepțiilor din învățămîntul nostru. Dar aplicarea ei ar putea avea un efect pozitiv survenit din întîmplare.
Evident că pensionarea în timpul anului universitar, stînd cuiva în gît cele 6-8 luni pe care le mai are un prof de petrecut la catedră e o aberație și o îngustime „penală”. Apoi, rămînerea la „plata cu ora” a celor pensionați e o ieșire neelegantă din situație și un instrument în mîna celor rămași, eventual vindicativi, pentru a se răzbuna pe foștii șefi, umilindu-i.
Totul se înscrie în acel gen de situație în care cum o dai, tot nu-i bine, dar o lege e lege și nu poate fi aplicată fără durere. În ceea ce mă privește aș propune următorul amendament în folos personal: cadrele didactice cu peste 20 de ani vechime, avînd copii minori și pisică în întreținere să fie pensionate imediat cu pensia maximă!
Postări
s-au umplut universitatile de arivisti și impostori, de clanuri universitare (sot, sotie, fii, nepoti, rude de tot soiul)
RăspundețiȘtergereexista de asemenea si clanuri doctorale unde legea inca nu a patruns
trebuie facuta curatenie in invatamantul universitar, unde s-au îmbuibat si bieti publicisti care fac azi pe scriitorii cu morga
mi-a greata de lumea asta sfoiegita si puturoasa, gretoasa și nenorocita
Ce vedeti neclar in pensionarea la data implinii celor 65 de ani?
RăspundețiȘtergereSi un inginer este antrenat intr-un proiect si nu mai face caz.
Un om demn, in Octobrie se stie ca, sa zicem, in Fevruarie viitor se va pensiona si se retrage singur!
@Constantin Lupeanu
RăspundețiȘtergereNu e nimic neclar dacă se retrage anticipat. Dacă a început anul cu el ca titular, e normal să îl rabde pîna la capăt sistemul pînă la capătul anului.
Îmi pare rău pentru universitarii(cred eu,destul de putini)care au ajuns pe merit în vârf după 1990,dar,ca mai toate domeniile,si cel universitar a ajuns un fel de faună,cei puternici oricum,mai putin intelectual,trecând pragul de selectie.Sunt atâtea exemple,la lumina zilei,încât nu merită să precizez.
RăspundețiȘtergerecorupția din invatamantul universitar
RăspundețiȘtergerediplome pe banda rulanta
promovari, nepotism.... maimutareala didactica...masteranzi și doctoranzi de duzina
mamelusci discreditare
Bologna a dat chix
e necesara o reasezare chirurgicala
talentul romanilor de a discredita si perverti totul
Nici după 1990 nu stăm neapărat mai bine pentru că un post într-o universitate nu oferă salariul atractiv dintr-o companie, ca să nu mai zic de cel dobîndit într-o altă țară. Totuși, spre onoarea lor, destui absolvenți dintre cei de vîrf aleg să rămînă în facultăți. Mai trist e că apoi promovează greu sau trebuie să facă unele compromisuri pentru a promova.
RăspundețiȘtergereÎnţeleg că vrei să te pensionezi :))
RăspundețiȘtergereÎn învățământul preuniversitar ar trebui să se iasă la pensie la 55 de ani. După această vârstă, mulți profesori cad în paranoia, fac depresie sau ajung bătaia de joc a elevilor. E o meserie care ne garantează un sfârșit trist și, de foarte multe ori, chiar penibil.
RăspundețiȘtergereDomnilor!
RăspundețiȘtergereAu ajuns femeile de serviciu sa aiba diploma de facultate! Si vorbesc serios...In farmacii, banci, etc, femeile de serviciu au facultate.
Numai spun de educatori si invatatori care si-au cumparat doua, trei diplome de facultate. Stie toata lumea.
Nu vreau sa vorbesc de nivelul redus de pregatire a unor cadre didactice cu zeci de diplome...
E o vorba: asa profesori, asa copii...
Nu generalizez dar exceptiile sunt rare, din ce in ce mai rare...
@ Lucia
RăspundețiȘtergereVreau dar nu pot!
@ Șerban Tomșa
Aveți dreptate, dar unii nu se dau duși nici la 75.
@Karina
Chiar nu trebuie generalizat. Mă tem că doi mari profi ai mei (unul 80, altul 75) nu vor mai veni la facultate acum, ca nu-i mai tenteaza plata cu ora, si mi se va parea pustiu fără ei. Dar cum îi știu eu, vor continua si gratis. Azi l-am intilnit pe marele grafician Mircia Dumitrescu (70). Era tare bucuros că nu mai trebuie să îndrume licențe, dar o fi bine pentru școală?
Întru totul de acord. Răspunsul la comentariul doamnei Karina nuanţeză problema.
RăspundețiȘtergerePe de o parte, sunt profesionişti care au atins sau au depăşit cu mult vârsta legală de pensionare, dar sunt, practic, de neînlocuit.
Dau un exemplu mai din urmă: nu-l pensionezi pe Iosif Sava ca pe o femeie de serviciu, la termenul fix, pentru că nimeni nu mai poate face Serate muzicale aşa cum le-a făcut el.
Ar trebui găsite forme de excepţii care să confirme regula pentru cei recunoscuţi de comunitatea specialiştilor ca unici.
Plata cu ora, sau chiar voluntariatul sunt o soluţie pentru cei care la 80 de ani sunt mai lucizi şi mai vii decât mulţi tineri, care în fiecare an pot ţine un curs cu o tematică nouă, care rămân modele de ceea ce înseamnă firea intelectuală iscoditoare, de elaborare a unei lucrări şi de comportament moral. Mă gândesc precis la Ion Ianoşi.
Dar ce te faci, pe de altă parte, cu obsecenii care nu se lasă duşi, în ciuda faptului că n-ar mai face faţă acum nici la un concurs pentru postul de asistent (atât sub aspect de CV, cât şi ca prestaţie reală). Sunt indivizi care s-au bucurat de toate avantajele regimului socialist: şi-au depăşit condiţia socială (unii), au primit case, au avut salarii mari, posibilităţi de concedii avantajoase,şi-au luat maşini, etc., şi nu au decenţa de-a se da la o parte când le-a venit sorocul, ba, mai mult, se autocăinează şi cer solidaritatea celor care, în comparaţie cu ei,trăiesc aproape de pragul mizeriei. Motivul lor afirmat cu cinism: s-au învăţat cu binele. Cu binele lor. Şi mai grav este când astfel de ciudaţi se află încă în posturi de conducere la vârsta pensionării şi se poartă cu banii statului ca şi cum ar fi afacerea lor privată, ca şi cum ar fi investit ceva în instituţia pe care o conduc. Ar trebui lăsaţi ca măcar pentru o lună, ca întreprinzători particulari, să facă rost de bani pentru salariile şi dările către stat a doi angajaţi.Nu mai mult.
Oamnenii ăştia nu au simţul realităţii, chiar se cred nemuritori, mă gândesc că şi atunci când îi va chema "pa" doamna brună, vor da vina pe sistem şi se vor considera nedreptăţiţi.
Este şi acesta un semn al degradării umane: au apus vremurile în care pensionabilul le dădea o masă colegilor,primea de la aceştia o vază sau un set de ceva util şi se retrăgea demn în noua viaţa,urmând a colabora cu instituţia în care a fost angajat, dacă specificul muncii sale permitea acest lucru şi dacă era cu adevărat capabil.
@ Lorena P S
RăspundețiȘtergereMulțumesc, cred că ați definit exact situația. Nu e nimic de făcut decît să se aplice legea că altfel toți se cred Iosif Sava sau Marga sau Mircia Dumitrescu.
Poftiţi de vedeţi la Univesitatea din Bologna, în a doua jumătate a secolului XII, cam 10 --14 mii de studenţi ADULŢI veniţi din toată Italia şi din Europa, cum alegeau rectorul, stabileau salariile şi onorariile magiştrilor, stabileau obligaţiile şi îndatoririle profesorilor. Ba mai mult, profesorii nu puteau lipsi nici măcar o zi de la cursuri fără aprobarea studenţilor, nu puteau părăsi oraşul fără să depună o cauţiune cu care să garanteze că se vor întoarce şi erau controlaţi la conduită de un comitet vigilent (denunciatores doctorum). Iar dacă autoritatea comunală făcea figuri, studenţii îşi luau profesorii şi migrau în masă către alte oraşe, unde înfiinţau alte Universităţi... O, tempora!!
RăspundețiȘtergereCred ca versul din Pink Floyd era Leave The Kids Alone! Titlul inseamna altceva. Cu stima!
RăspundețiȘtergereAm verificat și am rectificat. Multumesc.
RăspundețiȘtergere