Cărți noi! Florina Zaharia - eua, Editura Paralela 45 * *

În activitatea sa literară, poeta din Galați, Florina Zaharia dovedește o adevărată frenezie, o agitație benefică. După debutul timpuriu, la 23 de ani, cu volumul „goală pe străzi” au urmat patru volume originale de poezie și trei „cărți obiect” presărate printre evenimente culturale organizate permanent în orașul dunărean și un blog viu și interesant. În ceea ce privește însă textul poetic propriu-zis, Florina Zaharia se arată mult mai reticentă, mai zgîrcită cu vorbele scrise și cu efuziunile lirice. Poezia sa, și cea din eua e reprezentativă, este una a lipsei: „o LIPSĂ cu trăsături din ce în ce mai clare, invadînd mișcările, aomii, gîndurile și feminitatea”. Poeta „evadează” lăsînt peisajul fără ea, este o „keeperiță a tuturor lipsurilor”. Eua, eu-ul feminin, nu este tocmai lipsit de o retorică a lui, de niște efecte poetice care cheamă emoția, dar în același timp, pare pe picior de plecare, gata să întoarcă spatele lumii și să fugă. Deseori textul se condensează în numai cîteva versuri, își abandonează dreptul de a purta un titlu: „cât de mult poate să sufere un cuvânt/ prin care intră moartea/ și apoi se înalță un zmeu?”. Una dintre obsesiile acestui volum este distanțarea-aproierea poetei de sine, contemplarea din afară, de la o depărtare de la care detaliile se șterg și apoi „m-am apropiat foarte mult de mine... așa că tresar și tresărirea e un cuțit între slăbiciune și carne”. Mișcarea textelor este pendularea între obiectivitatea „celeilalte” și sensibilitatea acută din „eu(a)”: „numai eu/ învelită în cealaltă ca într-un teritoriu inexistent” sau „cresc pe sub mine/ ca dintr-o femeie”. Sîngele însuși curge din exterior rin trup și de duce mai departe, ca într-o transfuzie continuă. În poemele din eua există o oarecare dezordine și o nehotărîre pe care le-aș caracteriza ca feminine și pe care autoarea le asumă ca atare. E și un răsfăț, e și un lux în această alternare de euri și de priviri înăuntru-afară. Poezia rămîne în total una agreabilă, tehnică atît cît trebuie și emotivă cu măsură, deseori comunicînd cititorilor empatici o indiscutabilă angoasă.