Un film de mare finețe, premieră recentă la noi, este „Discursul regelui” (King`s Speech, 2010). Nu mai fusesem demult la cinema. De data asta a meritat. Filmul a fost realizat în UK, dar promovat la Holywood. Actorii sînt excelenți și se vede că au jucat teatru clasic. Geoffrey Rush e Lionel, logoped australian, venit la Londra - și actorul e cu adevărat australian. Eu l-am mai văzut, dar cel mai des l-am auzit în „Finding Nemo” (2003) – vocea lui Nigel Pelicanul. Și Colin Firth e Bertie, regele George al VI-lea, suveran afectat de bîlbîială, actor pe care eu l-am mai văzut demult în „Nanny McPhee” (2005), unde era dl. Brown.
Dincolo de actori și regie, este minunat scenariul și dialogurile sînt și ele reușite (90% pe puțin), din păcate traduse cam stîngaci la subtitrarea de la noi. Foarte bune sînt detaliile scenografice de epocă (acțiunea se petrece în 1935-1939, discursul e cel al regelui la intrarea în război în 1939 și încheie filmul). Realizarea a primit 12 nominalizări la Oscar, inclusiv pentru actriță în rol secundar Helena Bonham Carter (Regina Margareta) și le merită.
UPDATE
Așa cum bănuiam, filmul a luat premii Oscar pentru scenariu, regia, actor în rol principal dar și pentru cel mai bun film. Absolut meritate.
Postări
Probabil mai putina lume a observat ambiguitatea lui "speech", care inseamna atat "discurs", cat si "vorbire", ca manifestare concreta a facultatii limbajului. Traducerea in romana a rezolvat ambiguitatea... anuland-o. Ma gandesc ca poate o traducere mai fericita a titlului ar fi fost "Regele vorbeste" sau, mai degraba, "Vorbeste regele". Redarea lui "speech" printr-un verb ar fi conservat ceva din ambiguitatea termenului englez, dar n-a fost sa fie.
RăspundețiȘtergere@Micawber
RăspundețiȘtergerePoate mergea și „Vorbirea regelui” dar aici se atingeau fontetic două „re”-uri în mod cam neplăcut. Sau, înlăturînd genitivul, „Regele vorbește” (ca la „Le Roi s`amuse") cu varianta mai radiofonică Vorbește regele. În cursul filmului erau aproximări și mai grosiere ale traducerii.
E o problemă și cu „True Grit” pentru că la noi curajul nu e sinonim cu „gresia” sau „pietrișul”. Care sugerează tăria curajului. Eu aș fi tradus ca la Camil P. „Suflete tari” sau „Caractere-beton” dar sigur că pentru o variantă comercială, la marele public, nu erau soluții potrivite.
RăspundețiȘtergere