Cărți noi! Ion Mureșan - cartea Alcool, Editura Charmides * * * *

„Cartea Alcool” a lui Ion Mureșan era așteptată de ani și ani. Mitologicul poet al Ardealului, despre care se spunea că dă clasă oricînd poeților optzeciști regățeni (dar nu vrea!), trebuia să producă evenimentul și, iată, l-a produs. Așteptarea și aura de mare scriitor au contribuit și ele la succesul cărții, dar meritele lui Ion Mureșan nu-s puține. Chiar dacă unii critici (Paul Cernat, Cosmin Ciotloș) au fost relativ rezervați, sau oricum s-au abținut să debordeze de entuziasm, ca majoritatea iubitorilor de poezie, alții au scris foarte elogios (Alex Goldiș) sau mult peste media lor de încîntare în fața unui volum (Dan Cristea). S-au mai rostit și alții. Global, putem vorbi de un eveniment.

În ceea ce mă privește am o privire empatică și amicală față de marele „vietnamez” (membru al unui club nedeclarat al fanilor Vietnamului) pe care nicio pretenție de obiectivitate critică n-o poate întuneca. Trebuie să recunosc că Ion Mureșan este un mare poet care, în scris, se și comportă ca atare: atacă marile teme fără prejudecăți, îndrăznește abordări riscante sigur că o va scoate la capăt.
Mi s-ar părea o eroare să privim cartea ca pe o construcție unitară și finită, ca pe un monument edificat cu premeditare. Avem în față o culegere de poeme, scrise în perioade și cu umori diferite, cu finalități și pretenții diferite și chiar de valori diverse, chiar dacă niciunul nu coboară sub un nivel bun și păstrează semnul, sigiliul, urma de gheară a maestrului.

Primul efect obținut de poet este o păcăleală, o fentă din corp în fața căreia mulți fundași se pot da învinși. Numirea volumului, coperta și primul poem, puternic și emblematic, intitulat „Poemul alcoolicilor”, plus „povestirile mitologice” despre abilitatea autorului de a goli recipiente de sticlă și plastic dau de înțeles că vom afla multe despre alcool și etilism. Dan Cristea exprima punctul de vedere că nu sînt poeme ale acoolului, cît ale cîrciumii ca „topos” esențial. Sigur că avem semne despre acestea în destule texte. Dar să notăm că, în primele 18 texte, alcoolul este invocat explicit doar în primul, într-un jucăuș, scurt „poem” dedicat lui Nichita Stănescu și în la fel de memorabilul „Pahar”, probabil cel mai bun din volum. Iar cîrciuma e pomenită tangențial în altele trei. Dacă facem comparația cu numărul de apariții ale lui Dumnezeu sau ale îngerilor, putem trage concluzia că avem o poezie mai degrabă mistică decît bahică.
Așa cum se explică limpede și programatic în „Poemul alcoolicilor”, băutura e un vehicul spre Dumnezeu iar cîrciuma un loc de reflecție la dumnezeire. Așa cum șamanii obțin transa mistică prin stupefiante sau, uneori, chiar alcool, omul contemporan incapabil de a se înălța cu gîndul spre divinitate în cursul viețuirii lui grăbite, larvare, găsește în alcool elixirul care-l pune în contact cu îngerii și în cîrciumă templul care oferă ambianță propice și răgaz pentru meditație.

Acesta e doar un traseu de urmat prin cartea lui Ion Mureșan. Unul de la care destule texte se abat. Un „Poem de dragoste” (la Satu-Mare) senin și muzical, n-are nimic de-a face cu paradigma invocată mai sus, după cum nici superba „Înviere” descrisă din perspectiva unui veghetor la Mormîntul Sfînt nu evocă niciun moment alcoolul sau vreun local de băut. În acest caz, contactul cu divinul este direct, nemediat, ne aflăm în timpul cînd miracolul survenea firesc. La fel ca și în puternicul poem final: „Ci eu singur sub pământ”. În Ziua Judecății nu mai e nevoie de nicio licoare catalitică pentru ca îngerul („mic-mic, sfrijit, diabetic, albinos”) să-l ridice la cer pe credincios.

„Cartea Alcool” este un ansamblu de piese foarte diferite, fiecare cu unicitatea și strălucirea ei, piese care nu conturează o imagine figurativă unică, doar o „formă” abstractă. Chiar dacă unele părți se potențează reciproc, mai importantă e valoarea individuală a lor, luate pe rînd. Nu însumarea lor, imposibilă, ci expresivitatea fiecăreia ne dau certitudinea că ne aflăm dinaintea unui volum excelent, cum puține s-au ivit în ultima vreme.