Cărți noi! Pașcu Balaci - Sonete Germane, Biblioteca revistei „Familia”. Epistolele din Sebiș, Editura Dacia XXI

Pentru cei care cunosc scrisul lui Pașcu Balaci este evidentă vocația lui de dramaturg, acesta fiind genul literar în care avocatul din Oradea își investește cele mai multe dintre virtualități. De la o vreme însă, poezia, mai ales în forma fixă a sonetului, începe să concureze cel puțin numeric prin volumele apărute „specialitatea” care l-a consacrat pe autor. În „Sonetele germane”, Pașcu Balaci realizează un jurnal de călătorie localizate și datate cuprinzînd impresii și sugestii literare produse de șederea în jurul lacului Konstanz (Bodensee). Biserica din Konstanz îi inspiră de pildă, la 9 august 2003, un sonet dedicat primului papă german și intitulat ca atare. În aceeași zi, pe malul lacului scrie sonetul „Bismark” după numele dealului de unde contemplă burgul. E de fapt un instantaneu polemic: poetul vede șirurile de azilanți ieșiți la iarbă verde. Și alte peisaje îi stîrnesc sonetistului reflecții geopolitice și de istorie a creștinismului care merg pînă la identificarea cu ereticul Jan Hus. La 18 august 2003, Pașcu Balaci e din nou în țară și se bucură că tatăl său, venerat, i-a spus „Învață, pruncule, de-acum nemțește”. Povestea tatălui, spusă în preambul este că, rănit pe frontul de Răsărit, tatăl poetului a fost dus și salvat în Germania grație faptului că știa limba aliaților de-atunci. Mai grave, mai puțin conjuncturale și atașate temelor religioase, ca și alte poeme ale lui Pașcu Balaci, sînt „Episolele din Șebiș”, tot niște sonete care, în majoritatea lor, interpretează parabole biblice și episoade din Noul Testament. Într-un frumos „Chip cioplit”, pe urmele lui Arghezi din „Psalmul de taină”, Pașcu Balaci cere iertare dininității că și-a făcut idol dintr-o femeie, călcînd Porunca întîi pentru „primul sărut-ce arzătoare miere”. „Slăvite Doamne, iartă-mi tu greșeala/ De-a face chip cioplit dintr-o muiere./ Porunca Ta dinîi, eu, fără vrere/ O încălcai, furat de o sminteală”.