În următorul număr al revistei Viața Românească, va apărea un interviu de dimensiuni destul de mari pe care a avut amabilitatea să mi-l dea poetul și romancierul Gabriel Chifu, vicepreședintele USR. Redau un fragment.
H.G.: Ce crezi despre promoţiile recente ale literaturii noastre? Cum te simţi în raport cu tinerii, mulţi dintre ei contestatari, cum e şi firesc?
G.C.: Generaţia nouă pare să aibă o altă regulă de a fi în comparaţie cu generaţia mea şi cu altele: eu mă defineam prin admiraţie, prin reverenţă, printr-o umilitate a celui pentru care singura cale de a intra legitim în literatură este calea uceniciei, a celui care se lasă îmbibat ca buretele de cele ce s-au realizat până la el. Pe când cei tineri de azi se vor, programatic, o altă generaţie de rebeli şi cu şi fără cauză. Contestarea, refuzul celor dinaintea lor par a fi felul normal de a se manifesta al acestei generaţii. Iar această poziţionare le creează un avantaj deloc neglijabil: să respingi sistemul te poate ajuta să fii tu însuţi; să pui totul sub semnul îndoielii, să demolezi totul poate constitui premisa pentru o construcţie inovatoare. Dar le creează şi un dezavantaj apăsător, considerabil: dacă n-ai maeştri, dacă n-ai modele rişti să n-ai rădăcini, rişti să rămâi un ins precar şi „recent”, improvizat, care se trece repede. Oricum, e de precizat că în unele cazuri cei tineri lasă impresia că spiritul contestatar este simulat, ei fac scandal fiindcă asta dă bine, asta se poartă, asta te face vizibil, asta ajunge, paradoxal, să te impună într-o lume care aşa fiinţează, aşa îşi alege „vârfurile”, pe reacţie negativă, pe ceartă-răzmeriţă-negaţie-violenţă-lipsă de măsură-călcare în picioare.
(în imagine Gabriel Chifu, Mangalia 2010)
Postări
n-am citit încă interviul, dar mă tem că aţi ales să postaţi tocmai partea slabă a acestuia :D
RăspundețiȘtergerepăi uitati:
1. "eu mă defineam prin admiraţie, prin reverenţă, printr-o umilitate a celui pentru care singura cale de a intra legitim în literatură este calea uceniciei, a celui care se lasă îmbibat ca buretele de cele ce s-au realizat până la el. Pe când cei tineri de azi se vor, programatic, o altă generaţie de rebeli şi cu şi fără cauză. Contestarea, refuzul celor dinaintea lor par a fi felul normal de a se manifesta al acestei generaţii"
e şi culmea, păi eu am întrebat pe vreo 3 site-uri membri USR cine ar avea disponibilitatea din partea USR să stea (mai) aproape de noi, stagiarii USR - nu de altceva, dar eram curios, măcar ca să înţeleg acest punct din statutul USR. asta vizavi de felul în care se apropie "cel ce a realizat deja ceva" de cel ce încă poate n-a realizat (sigur, sunt de părere că poţi da cea mai buna carte şi de la debut, dar nu intru acum în această discuţie).
dar desigur că, de fapt, eu interpretez "se lasă îmbibat ca buretele de cele ce s-au realizat până la el" mai degraba, categoric, de fapt, în sensul lecturii, cunoaşterii a ceea ce s-a scris deja, ceea ce e un pic altceva. dar de unde o şti domnul Chifu cu ce ne-am lăsat sau cu ce nu ne-am lăsat îmbibaţi, mai ales că observ că vorbeşte "la grămadă"... Încă o chestie care ne diferenţiază (ca să vorbesc şi eu la grămadă, pe modelul celui mai experimentat, ca asimilare a modelului, nu? (dar şi fără a cataloga la grămadă tot asta spun, susţin şi aşa stau lucrurile): noi, nici unul dintre noi n-a catalogat vreodată în acest fel, ci întotdeauna cu nuanţe... unora ne place Muri, dar nu ne place poezia lui Cărtărescu, de ex. Şi invers. etc. Şi avem sinceritatea (nu lipsa de respect) să o spunem. iar unii dintre noi o spun extrem de politicos şi subliniază şi celelalte aspecte. în fine, e mult de discutat.
Tot aici:
Ianuş & co. (că după aceea oricum s-au schimbat mult lucrurile) i-au contestat (dur) pe optzecişti (nu pe toţi), i-au contestat, DAR i-au citit. optzeciştii nu ne-au citit nici până astăzi (majoritatea)! nu ne-au citit, dar ne contestă. şi nu un timp limitat (cum au făcut furioşii generaţiei noastre), ci de vreo 10 ani încontinuu... O aproape totală lipsă de curiozitate vizavi de ceilalţi (de noi, mai exact), plus o reacţie "de apărare" (apărare la ce? că nimeni nu-i atacă, se atacă cel mai mult singuri (ca şi noi, de altfel; dar noi suntem oricum doar între noi); zău, îmi par uneori pur şi simplu nişte plângăcioşi!) împotriva aceloraşi celorlalti, ambele mi se par mai puţin înţelepte... domnul Chifu, în această parte de interviu, e ca şi ceilalţi membri USR care chiar nu ştiu ce e cu generaţia asta - n-ar fi o problemă, că poate nu ştim nici noi, doar că dumnealor nici n-au încercat, dar deloc, să afle...
3. "Oricum, e de precizat că în unele cazuri cei tineri lasă impresia că spiritul contestatar este simulat, ei fac scandal fiindcă asta dă bine, asta se poartă, asta te face vizibil, asta ajunge, paradoxal, să te impună într-o lume care aşa fiinţează, aşa îşi alege „vârfurile”, pe reacţie negativă, pe ceartă-răzmeriţă-negaţie-violenţă-lipsă de măsură-călcare în picioare"
corect! dar în câte cazuri? cât la sută din poeţii valoroşi ai generaţiei noastre procedează sau au procedat astfel? şi: e vina cui dacă dumnealui nu îi vede pe cei care nu procedează astfel? că nu prea-i vede, dacă îi vedea amintea poate şi de ei! şi atunci: nu dumnealui însuşi (adică: nu şi dumnealui?) alege vârfurile din rândurile noastre tocmai dintre cei ce se bazează pe o astfel de reacţie? sau dumnealui este un căutător, dumnealui caută să-i vadă şi pe ceilalţi, pe cei care n-au făcut scandal (ca politică de promovare)?
e mult de discutat. dar rămâne, rămâne spun, că aproape nici un optzecist n-a citit poezia celor de după 2000... şi n-o spun eu aşa... întrebaţi-i chiar pe dumnealor!...
sper că restul interviului e ok :)
o să-l citesc.
(sper acum să se înţeleagă că la fel aş fi comentat dacă răspunsul ar fi fost dat de oricine altcineva de la USR, pentru că oricine ar fi răspuns cam la fel; şi, de fapt, nici nu au vreo vină... spuneam chiar azi într-un interviu că s-a asimilat doar nuanţa negativă a mizerabilismului atât de blamat şi pus ca o bucată de tort (otrăvit, nu vă gândiţi altfel) pe fruntea douămiismului, fără a se observa, dar aproape deloc, partea pozitivă... în condiţiile astea sigur că un vicepreşedinte USR - care nu se ocupă de critică literară - n-are cum să nu greşească, cum spuneam, fără nici o vină... ce ar putea totuşi să facă?! să citească textele! nu bilanţuri, nu verdicte, DOAR textele. i le şi pun la dispoziţie, dacă mi le solicită...)
RăspundețiȘtergereCred că Gabriel Chifu nu se referea la poezie ci la atitudinile publice de contestare ale unor autori mai tineri și vedea în acestea avantajele și dezavantajele pentru cei în cauză. Desigur, în asemenea context nu poți particulariza, el a remarcat un trend de la care unii se pot exclude. Nu putea vorbi decît „la grămadă”, doar nu era să ia pe fiecare din cei 50 sau 100 de autori noi în parte și să-i disece atitudinea, într-un interviu în care asta era o întrebare din 20.
RăspundețiȘtergereposibil sa aveti dreptate, natura interviului n-ar fi permis. ciudat totusi ca n-am dat inca peste nici un interviu despre 2000 - detaliat si la obiect. insa ar fi fost poate cu atat mai exagerat sa astept acest lucru tocmai intr-un dialog dintre un nouazecist si un optzecist :)
RăspundețiȘtergerespirit contestatar simulat au ba e in...cestie, vorrrba unui maestru, plus lipsa de radacini la graba demolarii ca joc/joaca de-a critica de'ntimpinare. eu mi-s de parerea intervievatului, cei...vizati au, cu siguranta, o alta, dar si unele drituri, daca Chirita ar mai circula cu...balonul peste cartea cea rumimeasca...nu!? v.r.
RăspundețiȘtergere