Cărți noi! Victor Martin - Țara lui Travian, Editura Cellina * *

În ultimii vreo cincisprezece ani Victor Martin a publicat vreo douăzeci de volume, predominante fiind cele de aforisme și romanele SF. Cel mai recent din prima categorie abundă în formulări sarcastice, multe nimerite. Experiența lui de a se exprima concis și paradoxal i-a creat probabil lui Victor Martin un reflex. Majoritatea aforismelor se referă la români, la situația politică și economică la zi, ceea ce, pe spații mari poate să inducă o anumită plictiseală pentru că, oricît de nostime ar fi unele secvențe, nivelul lor rămîne cel de anecdotă, ca într-o revistă de umor precum răposata „Urzica”. Cînd cugetările se ridică la generalitate, rezultatul este mai bun: „În Iad e oricînd loc pentru mai bine.” Ori: „Secretul e să fii posesorul unei prostii mai mari decît poți exprima”. Și încă: ”În ziua de azi, oamenii au foarte puțină imaginație: fiecare există numai în imaginația lui”. Cîteodată invenția se rezumă la jocul de cuvinte, dar și atunci sînt posibile enunțuri bine găsite: „Tot ce nu poate fi luat peste picior, poate fi luat pe sub mînă”. Este evident că într-un volum precum acesta, de-a dreptul masiv nu toate aforismele sînt la fel de reușite și din acest punct de vedere cred că Victor Martin își putea impune o autocenzură mai severă. Fie că este vorba de locuri comune care au o largă circulație, fie că este vorba de banalități, de scăderi proprii autorului, aceste momente ar fi putut fi evitate: „Trăim în România de parcă altceva mai bun de făcut n-avem”, „Politicienii români preferă sî învingă lamentabil”, „Perverși, politicienii își trag cîte un scaun”, „Ziua națională e așa cum ne simțim; ne simțim”. (? N.m.). Sînt cu adevărat și aforisme bune, dar și altele care nu au înțeles: „Deoarece este prohibită, vom interzice munca”. Care e sensul acestei tautologii? A scrie vreo 250 de pagini cu cîte 11-12 cugetări pe fiecare înseamnă să încerci să fii sclipitor de aproape 3000 de ori ceea ce, oricît de orgolios ar fi un autor, ar trebui să-l pună pe gînduri și să-l îndemne la moderație. Vina lui Victor Martin este excesul cantitativ. Dar ceea ce este de calitate în cartea lui trebuie remarcat și pus în evidență deși căutarea perlelor, al căror număr îl situez în jur de 300, în cele 3000 de scoici nu-i tocmai lucru ușor.