Un comentariu al romancierului Șerban Tomșa mi-a amintit de clișeele emise ca sentințe didactice despre „Luceafărul poeziei”, „Ceahlăul prozei” etc. Alte clișee propagate intens și preluate fără discernămînt de „populație” sînt ipostazele plastice ale poetului Mihai Eminescu despre care știm vag cum arăta (doar patru fotografii dintre care e speculată intens numai una, cea „astrală” de la Viena). Înfățișarea poetului e asociată abuziv cu motive vegetale, chipul lui înfrunzește constant în diverse aberații kitschiforme ale artei plastice.
Cum se știe, Eminescu nu a fost un autor de pasteluri ca Alecsandri sau Topârceanu. Natura este la el un cadru romantic justificat și de faptul că la jumătatea secolului al XIX-lea la noi peisajul urban era mult redus față de natura vegetală dezlănțuită și despre care G.Călinescu însuși scrie că, și pe la 1910 inunda Bucureștiul în curți nesfîrșite. Din nefericire nu mai e cazul acum!
Un Eminescu vegetal e o viziune, înainte de a fi kitsch, inexactă ca referință. Dar și mai ciudate sînt ipostazele plastice ale unui Eminescu nud sau aproape nud. Cea mai celebră aberație de acest fel o reprezintă sculptura lui Gh. Anghel din fața Ateneului Român. Statuia reprezintă un bărbat tînăr și înalt (Eminescu avea se pare puțin peste 1,60 m), în pielea goală, purtînd pentru salvarea decenței un fel de ștergar în jurul mijlocului.
Insul din statuie nici nu e, poate, pentru artist, Eminescu însuși, ci mai degrabă o poză adolescentină, un prototip de erou romantic. Ar fi de sperat acest lucru pentru binele sculptorului, pentru că altfel ar fi bizar! Într-o epocă de mare pudibonderie, în care Maiorescu, mergînd în trăsură fără pălărie (pentru că o pierduse la Cameră) era suspectat pe loc de demență, cine putea să-l vadă pe Eminescu îmbrăcat atît de sumar? Desigur, orice om avea, și în secolul XIX, și în prima parte a celui de-al XX-lea, momentele sale inevitabile de nuditate. Dar de ce niciun artist nu și-i imaginează (Doamne ferește!) pe Sadoveanu, Iorga, Coșbuc, Creangă sau Caragiale dezabiați? Tratamentul e rezervat exclusiv lui Eminescu! Îi acord cu larghețe răposatului Anghel (1904-1966) premisa de nevinovăție în sensul că tînărul despuiat nu e Eminescu, ci o efigie a romantismului.
După Anghel, tot felul de plasticieni mai mult sau mai puțin amatori și-au imaginat un Eminescu gol pușcă. Doar mitizarea excesivă a poetului național i-a ferit pe succesorii săi zeificabili Nichita Stănescu și Mircea Cărtărescu să fie victime la rîndul lor. Mă gîndesc cu înfiorare că, poate, dacă amplificarea kitsch-ului continuă, în secolul XXII, intrarea în Cișmigiu ar putea fi străjuită de un Cărtărescu gol și androgin ilustrînd postmodernismul.
De la Eminescu, nuditatea s-a extins și la personajele sale, ilustrații la poeme precum „Lacul” (vezi foto) prezentînd cu dărnicie perechi de sîni și de fese luminate de „zeița nopții moartă”. Pe sub poartă – ar fi de adăugat.
P.S. Titlul spectacolului - montaj literar de la Radio: Eminescu- Luceafăr mistuit (vezi afișul) e și el kitsch și arată un Eminescu... nedigerat cum trebuie. Trăiască indigestia în mațele profanatorilor!
Postări
m-am băgat și eu într-o discuție despre eminescu la o întrunire literară la iași și au sărit pe mine de numa-numa, cel mai aprig fiind, culmea, un domn din vîlcea, deși botoșănenii din sală n-au fost departe. eu doar spusesem că e penibil să aibă fiecare reședință de județ liceu cu profil filologic „eminescu”, pînă și mult în afara moldovei și fiecare oraș stradă „eminescu”, oricît de mici ori nule ar fi legăturile lor cu eminoviciul. discursul meu nu o fost în nici un caz antieminescian. doar subliniam că managementul brandului „eminescu” nu se face cu folos și lumea ajunge să facă asocieri care mai de care cînd vine vorba de scriitorul moldav
RăspundețiȘtergereAveați dreptate! A fost o vreme cînd fiecare oraș avea o stradă Marx și un bulevard V.I.Lenin. Acuși o dădurăm pe Eminescu. Universitatea în care predau, USAMV, se numea cîndva Institutul Agronomic... „N.Bălcescu”. Așa că puteai, în București, să faci studii complete, de la ciclul primar la doctorat, la Bălcescu. Ulterior Sf. Sava și-a recuperat liceul și Agronomia are pe firma ce e și în interior.
RăspundețiȘtergere