”Istorie literară în imagini” iată o definiție foare exactă a operei lui Ion Cucu. Ea îi aparține lui Nicolae Manolescu și se află și pe coperta a patra a volumului său de amintiri, primul dintr-o serie de trei. Cartea se compune dintr-un autoportret, un lung interviu al maestrului obiectivului foto, luat de Un Cristian, și din mai multe portrete, de această dată în cuvinte, pe care fotograful tuturor scriitorilor le face unui număr de vreo 30 de scriitori care i-au pozat. Mulți dintre ei au rămas numai în biblioteci, pe filmele lui Ion Cucu și în memoria lui și a noastră: Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Velea, Doinaș, Sorescu, Cezar Ivănescu, Gellu Naum, Marin Preda sau Iustin Panța în locul căruia - în mașina care s-a răsturnat fatal – trebuia să fi fost chiar el, Ion Cucu. Alții mai au timp să-i pozeze în continuare: Mircea Cărtărescu, Gabriel Chifu, Ioan Es Pop, Nicolae Manolescu, Ana Blandiana, C. Țoiu și alții. Ion Cucu i-a cunoscut, i-a fotografiat la Sala Oglinzilor, în redacții, pe străzile Bucureștiului sau la ei acasă dar și la Mogoșoaia, în călătorii, vacanțe sau la festivaluri, precum cel de la Neptun. În relatările lui Ion Cucu el pune multă căldură pentru cei portretizați, ca și în pozele lui. Aflăm și detalii inedite, micile manii care-i individualizează pe scriitori: Marin Sorescu avea doi cîini lupi foarte afectuoși, Mircea Ivănescu creștea și la București pisici, ca și Dan Deșliu, la 80 de ani, Geo Bogza păstra încă bicicleta cu care mersese pe Valea Oltului și a ținut să fie fotografiat cu ea. Ion Cucu își exprimă undeva regretul că Uniunea „s-a umplut ca un intestin gros” după 1990. El însă, cu discernămînt, îi cam alege pe cei importanți. Faptul că am cîteva portrete realizate de Ion Cucu mi se pare de bun augur pentru viitorul meu literar și pentru, doamne-ferește, posteritate.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu