Cărți noi! Liviu Radu - Lumea lui Waldemar, Ed. Tritonic * * *

„Liviu Radu este printre puținii scriitori români (...) care ar fi făcut carieră pe continentul nord-american. Ar fi fost nominalizat la mariile premii ale genului și ar fi cîștigat an de an cel puțin cîte un Hugo, Nebula sau Locus. Ar fi fost invitat de onoare la orice convenție locală sau internațională și numele său ar fi intrat în toate dicționarele literare și de gen”.

Această caraterizare pe cît de succintă pe atît de exactă îi aparține lui Costi Gurgu, el însuși autor de SF&F, emigrat chiar pe continentul nord-american. Liviu Radu (născut în 1948 la București, automatician) este un monument. Dar noi, din păcate nu ne prețuim monumentele, ba le și demolăm pe față sau pe șest. Literatura română SF&F are autori excelenți care, vorba lui Costi Gurgu, au doar handicapul limbii și al pieței noastre sărmane. „Waldemar” al lui Liviu Radu a stat în sertarele sistemului editorial românesc 10 ani (1995-2005) în loc să îl ducă pe autor în topul vînzărilor. Iar de capodopera sa „Constanța 1919” puțini au auzit chiar în lumea literară care snobează aiurea literatura SF&F acordînd mai multe galoane cîte unui poet meteoric, menit dispariției după un sezon.

Liviu Radu este și un precurosr al literaturii Fantasy la noi. Teralogia sa despre Waldemar, adunată într-un volum de peste 600 de pagini la Tritonic, cuprinde romanele anterioare: Waldemar, Blocul câș, O după-amiază cu bere și zîne (s-a plimbat în 2010 pe la toate juriile, eu încercînd din răsputeri să îl premiez și eșuînd din... lipsa premiilor de gen, altă tîmpenie a sistemului nostru literar, s-a ales doar cu o nominalizare la USR) și un roman inedit: Vânzoleli nocturne.

Liviu Radu și-a pus problema, încă în 1995, fiind și un reputat traducător din engleză, aducînd în română peste 40 de volume de Asimov și alți „grei” ai SF-ului, a creării unor romane F autohtone, cu miză pe folclorul nostru. Acest lucru mă preocupă și pe mine și de aceea, firește, nici romanul meu „Făt-Frumos din Lună” nu are editor. Va zăcea și el 10 ani? Posibil.

Waldemar e un personaj real, cu păcate și calități, din zilele noastre, dar care montaniard fiind, are norocul să fie răpit, sus la munte, la izvor, de iele. De-aici se deschid numeroase posibilități și acțiuni antrenante, pline de suspans dar și de umor. Liviu Radu nu are numai talent și o puternică dar bine strunită imaginație. El are în primul rînd o inteligență „brici” pe care o utilizează cu succes în decuparea intrigilor, personajelor și în urmărirea oricărei idei ofertante pînă la limitele ei, construind ingenioase paradoxuri narative.

Nu am intenția să rezum patru romane în cîteva rînduri. Pot doar să remarc reușita literară a lui Liviu Radu pus în sfîrșit oarecum într-o lumină mai puternică de apariția lui Waldemar. Nu uit însă că toate calitățile mai sus enumerate le etalează autorul și în proza scurtă, cîteva dintre acetea fiind modele canonice ale genului SF&F. Va veni curînd topirea genului acestuia în main-stream, și semne sînt cu droaia și la noi. E un proces la care punem umărul destui și ar trebui s-o facem mai hotărît. Atunci autori ca Liviu Radu, în primul rînd, dar Cristian Mihail Teodorescu, Dănuț Ungureanu și mulți alții își vor avea locul în raftul de onoare al prozei. Care una este și pentru judecata căreia nu există trimiteri în boxe marginale ci doar două „temniți” inegal de largi: cea a cărților bune, și cealaltă, cea mare.