duminică, 5 septembrie 2010

Acesta e kitsch-ul! Luat din viață

Vasile Ursache Epistole către Hefaistos, Ed. CD Press :(

Am regăsit prin jocul inefabil al ascunderii și reapariției intempestive ale cărților din biblioteci un volum din 2009 cu ceea ce autorul, poet bucovinean, numește „vitralii poetice neobizantine”. Sînt de fapt niște sonete intitulate „epistole” și numerotate, care în plus sînt datate și însoțite în subsol de niște lungi și inutile „explicații” despre geneza fiecărui text și despre semnificația lui. Este cum nu se poate mai trist să vezi cum un intelectual (fost ofițer de interne, dar orișicît…), abia trecut de 50 de ani, deci aparținînd biologic generației 80, se obstinează să fie vetust și neinteresant. Chiar dacă în aceste epistole ar fi vreo idee, tratarea într-o prozodie căznită, cu rime voit spectaculoase, în fapt cu sonorități artificiale, o anulează. Poetului îi mai scapă și cîte o recunoaștere că este doar „un gol” în „hăul” final, în stanțe la fel de chinuite: „Înaintez în timp ca seva-n iarbă./ Prin mine, ce sporește nu-i al meu- / bicisnic, rudă lui Epimeteu,/ un gol în hăul ce-o să mă resoarbă”. Iată cum gura păcătosului recunoaște că prezența lui anulează orice... spor și videază totul. După a cincea epistolă în metru identic, simți cum sunetul mereu același și succesiunea imuabilă a rimelor îți bat în cap ca niște ciocane sau ca un tam-tam, anesteziind totul. Explicațiile prolixe și emfatice la poeme sînt pline de imagini kitsch („Luna își ridica obrazul de patriarh” și poetul deslușește pe ea „conturul unui cerb bătrîn” și așa mai departe). Ilustrațiile (de Valeriu Stihi) sînt și ele culmea kitschului: fecioare despletite cu ochi visători și coapse de amazoană, arme albe în pumni de troglodiți, flăcări care țîșnesc aiurea din coloane ionice. Aceste mostre de mediocritate plastică ilustrează perfect, de fapt, versurile decepționante ale lui V. Ursache – cel ce se identifică lui Hefaistos fără să-și dea seama că armele pe care pretinde că le forjează ca o zeitate sînt din carton și staniol, iar focul e doar un smoc de fîșii din hîrtie creponată. Butaforie ieftină! „Învață-mă, Hefaistos, liantul/ ce-mbină Veșnicia cu Neantul” cere poetul fără priceapă că artefactele lui nu se pot lipi decît cu pelicanol.

4 comentarii:

  1. Nu mă sfiesc să afirm că într-un moment sau altul,mai toti cei care scriu(si o fac si eu pentru plăcerea mea)produc kitsch.Diferenta o face faptul că unii dintre acestia tin neapărat să se si impună cu asa ceva si ies în lume.Si mai interesant este faptul că unele dintre aceste productii au uneori succes la cei care le evaluiază.De unde se vede că mai totul este relativ chiar si în ceeace priveste critica.Am exemple,dar în acest moment prefer să nu...pentrucă si părerea mea poate fi considerată relativă.

    RăspundețiȘtergere
  2. @poezieevelics
    Greșiți fundamental. Nu numai cînd scrieți „evaluiază” în loc de ”evaluează”. Mă rog, poate fi o eroare de taste aceasta. Eroarea mare este că puneți semnul egalității între „cei care scriu”. Unii scriu ca niște genii, alții ca niște buni meseriași, alții - mulți - ca niște imbecili. Da, există mari autori care au frizat kitsch-ul în operă sau viață (Mateiu Caragiale, Macedonski sau chiar Victor Hugo). Dar rezultatul contează și unui autor viabil i se poate scuza o alunecare în kitsch (vezi I.L.Caragiale cu „O sută de ani”). Eu nu mă sfiesc să dau exemple cum vedeți și dacă le aveți dați-le! Problema nu este excepția într-o operă ci modul fundamental de a fi kitsch în esența scrisului. Vă atrag atenția că folosiți termeni vagi și neconcludenți. Ce înseamnă „uneori au succes la cei care le evaluează...”? Dacă evaluatorul e el însuși un personaj de aceeași teapă sigur că au succes! De altfel autorul la care mă refer beneficiază de o prefață ditirambică a acad. Mihai Cimpoi pe care am trecut-o sub tăcere din jenă.

    RăspundețiȘtergere
  3. O manevră nesigură si prima mea încercare de replică a zburat,probabil,în neant.Mai încerc,odată si pentru eventualitatea în care nu voi mai reusi să trimit de pe wordpress,sunt„comentatorul dela început”.
    Mă bucur pentru faptul că ati găsit,în replica dv.,si răspunsurile la problemele puse în discutie.Primul se referă la scrierea gresită a unui cuvânt(la o oră târzie),scăpare pentru care îmi cer scuze...limbii române.Cel de al doilea este continut în ultima frază a replicii dv.si poate exemplifica faptul că am ceva dreptate.În rest se vede că,citindu-i,i-ati identificat pe cei care,accidental sau nu,au căzut în păcatul kitsch-ului.Multumesc.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

Arhivă blog